Niciun tip de abuz nu are justificare!
Nu doar cel fizic!
De aici trebuie să pornim în dezbaterea incidentului de la Premiile Oscar.
Dincolo de ideea de regie - cu care pot fi de acord, existând ceva indicii în direcția asta - eu aș vrea să vorbim despre fond!
Iar fondul înseamnă să discutăm despre două tipuri de abuz, manifestate diferit!
Primul abuz este cel verbal, iar ăsta văd că trece aproape neobservat, ca să nu spun girat, prin formulări de genul: ''a făcut o glumă'', ''a fost o glumă'', sau chiar ''a făcut o glumă despre boala soției''.
Pauză!
Nu vi se pare nimic aiurea la ideea de ''a făcut o glumă despre boală''?
Mie mi se pare totul aiurea.
Și aici ar fi să discutăm despre bullying și despre absența limitelor, îngrijorător de prezente în societatea actuală.
Din păcate, observ cu stupoare faptul că societatea nu are nicio problemă cu abuzul verbal, însă condamnă radical abuzul fizic (fie el și sub formă de palmă).
Există vreo diferență intre ele?
Aparent da - unul este interior - deci doare doar la nivelul persoanei vizate; iar celălalt este vizibil, palpabil (vezi cum lovește).
Dacă mă întrebați pe mine, în realitate nu există diferențe! (n-are sens să invoc studiile)
Să faci mișto de suferința unui om - indiferent că este femeie sau bărbat, de culoare sau nu - se numește mârlănie, nu umor!
Și este similar cu o palmă dată persoanei respective.
De altfel, pe filmare se și vede reacția soției lui Will Smith.
Aici a fost triggerul care l-a trimis pe scenă!
Iată, până să vorbim despre reacție, despre abuz fizic, vorbim despre declanșator - despre abuzul verbal!
În condițiile astea, nu mai vorbim despre victimă și agresor, ci despre agresor, devenit victimă și despre victimă devenit agresor. Oglindă! Schimb de rol prin abuz!
Două abuzuri în același context!
Câtă vreme avem pretenția că suntem o specie evoluată și o societate civilizată, ar fi bine să nu mai închidem ochii atunci când apare abuzul verbal.
Nici măcar îmbrăcându-l în ''caterincă''.
Lucrez zilnic cu efectele acestui tip de abuz.
Și nu e cu glume, ci cu lacrimi și tristețe!
O societate educată nu poate funcționa fară reguli.
În absența regulilor, nu numai că facem loc tuturor formelor de abuz, ci transformăm totul într-un haos mincinos.
Sigur că nu justific palma dată de Will Smith.
Însă, atunci când încalci niste limite, să nu ai pretenția că omul din fața ta vă fi de beton!
Este o lecție importantă pentru toată lumea.
Educație înseamnă, înainte de toate, grijă la ceea ce poți genera prin cuvintele tale. Iar asta nu s-a întâmplat aici.
Putea reacționa altfel?
Evident!
De ce a ales așa?
El știe (și aici nu mă refer la regie, ci la fondul unei situații).
Haideți să încercăm să nu mai părem perfecți, să nu mai credem că suntem mai tari ca cei pe care îi vedem pe ecran.
Nu suntem!
Și noi și ei suntem oameni.
Și noi și ei simțim, ne enervăm, iubim, zâmbim, glumim etc...
În concluzie, haideți să încercăm să nu mai lovim alti oameni!
Nici cu vorbe și nici cu palme!
Ce ziceți?
P.S.: Apropo, din punct de vedere masculin (și aici vorbesc despre masculinitatea sprijinită de o istorie întreagă, un astfel de incident s-ar fi soldat cu duel și cu moartea unuia dintre cei doi. Văd că se vorbește despre ideea de gentleman. Poate că n-ar fi rău să nu îl demasculinizăm, ci să îl vedem așa cum a fost și, de ce nu, n-ar fi rău să mai fie: un om educat, cu scoală, dar care este oricând pregătit să apere persoanele dragi - atunci când contextul o impune.
Stiu că pentru mulți este greu de digerat acest mesaj, însă vă întreb, doamnelor: cum v-ați simți să știți că trăiți lângă un bărbat incapabil să vă apere?