Dacă n-ai încredere în partener/ă, n-are rost să te întorci!
Dacă încrederea s-a dus, n-are sens să mai dai o șansă!
O șansă la ce?
La revenire în același punct?
La un bis al suferinței?
Dacă n-ai încredere în celălalt, sau în viitorul relației, pe ce te bazezi atunci când acorzi o nouă șansă?
Este o șansă reală, sau este vorba despre altceva?
De multe ori nu este o șansă reală, ci altceva, iar acest altceva poate îmbrăca mai multe variante.
Vă rog să-mi permiteți o scurtă trecere în revistă:
1. Vina și rușinea!
Două emoții extrem de corozive!
Vină înseamnă 'am făcut ceva rău, sau greșit'', iar rușine înseamnă 'sunt o persoană rea, nedemnă, care nu merită' etc...
Cele două vin, de cele mai multe ori, la pachet.
Rezultatul?
Împăcarea devine un soi de spălare a ''păcatelor'', un fel de reabilitare.
Suferința ulterioară nu mai contează.
'Măcar am încercat' este acea undă verde 'bine-meritată'.
Dar... cu ce costuri?
2. Presiunea părinților + eșec!
Și astea sunt legate de vină și rușine și, împreună, dau un cocktail care produce ''mahmureli'' emotionale serioase.
Presiunea părinților generează extrem de multe decizii greșite.
Iar teama de eșec indusă de această presiune a părinților este puternică, producând remușcări, anxietate, teamă de etichetare, vină și ... în final (tobe....) rușine!
Este extrem de complicat să gestionezi aceste patru ingrediente ale suferinței: vină-rușine-eșec-presiunea părinților, indiferent din ce parte citești.
3. Credința că nu vei găsi pe nimeni ca...
El sau ea!
Știți cum sună asta?
Ca și cum ai încerca să privești viitorul, însă nu poți, deoarece privirea iți este obturată de un zid acoperit cu un tapet cu moaca lui/ei.
Nu poți să vezi mai departe.
Nu poți să-ți concepi viață fără...
Mai mult, aici încep să apară tot felul de distorsiuni: gândirea în alb și negru, prioritizarea negativului etc... și gândirea de tip if/then, dacă/atunci (dacă dispare el, sigur vine unul nașpa).
Pentru a sparge zidul ăsta ai nevoie de un pick-hammer (terapeut).
Câtă vreme nu vei reuși să-și vezi viața fără povestea asta, ea se va repeta fară oprire, cu tot cu pachetul de la primele două puncte.
4. Credința că nu sunt suficient de bun/ă
Și n-aveți idee de câte ori o văd.
E plin.
Și aici e nevoie de lucru cu tine, însă cu asistență specializată.
Atunci când te afli în cutie, este greu să vezi cum arată realitatea ta.
Deci ar fi de preferat să ceri ajutor extern.
Nu e nicio rușine.
5. Credințe limitative
De genul: ''toți bărbații buni sunt luați'', ''iar să o iau de la capăt'?'', ''femeile sunt doar pe interes''.
Astea sunt scuzele care acoperă perfect dorința ta de a sta în continuare într-o relație care nu merge.
Și aici ar fi să apelezi la ajutor specializat.
Nu de alta, dar chiar nu te-ai saturat să te auto-aburești?
Vedeți?
Sunt 5 variante de altceva, acel altceva ce poate apărea în spatele dorinței de a te întoarce într-o relație, chiar și când nu mai ai încredere.
Sigur că pot fi mai multe, de aceea las loc pentru completările voastre.
Ideea este simplă. și, pe alocuri, dură: atunci când încrederea a dispărut, nu are sens să te întorci într-o relație care s-a încheiat!
De ce spun asta?
Pentru că este extrem de complicat să poți înlătura tonele de resentimente care au construit neîncrederea!