O sentință mai dură ca asta cu greu mi-a fost dat să văd!
Persoanele care ajung într-o asemenea situație se chinuie foarte tare, chiar dacă motivele pentru care spun ''nu pot să mă desprind'' diferă de la caz la caz.
Nu întotdeauna cineva care spune că nu se poate desprinde își și dorește acest lucru.
Am întâlnit și cazuri de persoane care, desi susțin că vor să se desprindă de o relație, nu au nici cel mai mic gând în această direcție.
Și stau și luptă.
Și se luptă!
Însă nu cu partenerul/a!
Nu doar CU partenerul/a!
Ci cu propria dorință de a reuși să facă lucrurile să meargă AȘA CUM VOR EI!
Nu subestimați încăpățânarea oamenilor.
Unii sunt în stare să-și facă muuuult rău pentru această cauză lipsită de sens. Și stau tot timpul în starea de hiper-excitare - în general în zona de ''fight'' - și speră să găsească soluții optime, un lucru imposibil, cel puțin din starea respectivă.
Și, după o perioadă, pică în starea de hipo-excitare - au episoade lungi de plâns, simptomatologie specifică episoadelor depresive și iar caută soluții, desi este imposibil, cel puțin din starea respectivă.
Sunt persoane care ajung să nu mai știe ce înseamnă calm, persoane care oscilează intre stări de răspuns automat la stres, persoane care nu au o fereastră de toleranță, adică acea zonă din care poți să gândești și să simți în același timp, din care poți comunica eficient și găsi soluții.
Această tipologie poate fi comparată cu acei oameni care iau otravă, dar așteaptă să moară ceilalți.
Este o tipologie extrem de distructivă.
Și pentru ei și pentru parteneri/e.
Mergem la următoarea tipologie: persoane care nu se desprind pentru că se agată de ceva ce nu mai există! Cândva, povestea lor a fost diferită!
Azi, când faci exercițiul ''facing the facts'', realizezi că celălalt este angajat doar sexual (v-am spus despre motivația bărbaților care-și fac aventuri, nu?), iar ele încă speră că povestea din trecut se va repeta.
Pe ce se bazează?
Exact, pe trecut! Atât!
Și, uneori, pe niste promisiuni lovite puternic de ambiguitate: ''o să vezi că dacă facem cum zic eu, va fi bine pentru țoață lumea'', ''nu o să mai găsești pe nimeni ca mine'' etc.
Manipulări crâncene, fie vorba intre noi.
În cazurile de acest gen, celălalt este investit cu puteri depline asupra persoanei care suferă, ''victima'' cedând fară comentarii.
Aici, într-unul dintre cazuri, am sugerat un exercițiu: îi schimbi numele în telefon. În loc de cum îl cheamă, scrii ''N-am nevoie de asta''.
Iți dai seama ce se întâmplă atunci când vezi mesajul: ''mă gândesc la tine'', ''te doresc'' și sus scrie ''n-am nevoie de asta?''
Care este rostul acestei schimbări?
Eliberezi cealaltă persoană de puterea pe care i-o atribui.
Iar tu te ancorezi in AZI!
O neutralizezi, astfel încât să poți să înveți să o vezi diferit.
Și aici desprinderea este complicată, mai ales atunci când există așteptări legate de trecut, dar și imposibilitatea de a vedea mai departe de această poveste.
Mergem mai departe și ajungem la cea de-a treia tipologie pe care vreau să o prezint azi, o tipologie în care regăsim un careu de țoață frumusețea, format din: RUSINE, VINA, SENTIMENTUL CA NU ESTI SUFICIENT DE BUN SI TEAMA DE ESEC.
Careul ăsta este extrem de complicat.
Avem de-a face cu un sine extrem de fragil și cu un dialog intern negativ pe linie.
Este extrem de greu să convingi o persoană care prezintă acest careu că nu a greșit sau că nu are de ce să îi fie rușine.
E cA și cum ai încercă să-i explici ursului că pestele este otrăvitor.
Lucrul cu convingerile limitative și cu trecutul traumatizant este complicat și de lungă durată. Drept urmare, aici este nevoie de multă răbdare.
Culmea știți care e?
Că niciuna dintre aceste persoane nu vrea să pună în practică următorul exercițiu: mergi la un centru de imprimări tricouri și iți faci un tricou cu mesajul - ''sunt rea'', sau ''nu merit', sau ''sunt vinovată' (elemente din dialogul intern)' și apoi ieși în lume cu acest tricou și urmărești reacțiile oamenilor.
Sau, mai există o variantă: te îmbraci cu cele mai nașpa haine pe care le ai în casă și te duci la plimbare și analizezi privirile oamenilor.
Aia este imaginea ta de vinovat/ă!
Apoi te îmbraci cu cele mai frumoase haine și ieși pe stradă și vezi reacțiile oamenilor.
Aia este atitudinea ta de nevinovat/ă.
Sunt câteva exerciții care pot produce schimbări reale de stare, însă nu sunt universal valabile, așa că e nevoie de răbdare.
În aceste caz, persoana care spune că nu se poate desprinde este ținută de vină, rușine și eșec, deci și-ar dori, cumva, să repare ceea ce a greșit, adică să-și spele ''păcatele'', chestiune care îngreunează suplimentar procesul terapeutic.
Vedeți? Avem de-a face cu o frază aparent banală: ''nu pot să mă desprind'', însă în spatele ei putem da de un întreg univers de variante de lucru.
De aceea tot spun: înainte să dăm verdicte din pix, haideți să fim atenți și să încercam să înțelegem omul de lângă noi.
Nu există oameni perfecți!
Nici cel care spune ''nu pot să mă desprind'' nu este perfect, nici eu nu sunt, inclusiv acum, când scriu acest text și, cu siguranță, nici voi nu sunteți.
Haideți să învățăm să fim mai buni.