Una dintre marile probleme ale relatiilor de cuplu este activarea copilului vulnerabil (sau adaptabil).
Iar pentru asta este nevoie de un declansator (sau trigger).
Din pacate, in relatia de cuplu, ambii parteneri pot fi trigger in foarte multe ocazii. Nu este obligatoriu sa existe trigger reciproc. Uneori se intampla ca doar unul dintre parteneri sa fie provocat!
Iar atunci cand se intampla acest lucru, acel copil vulnerabil apare automat si preia fraiele propriilor stari. In acel moment, din pacate, relatia va avea de suferit.
De ce?
Pentru ca acel copil vulnerabil (sau adaptabil) nu este interesat de intimitate, ci doar de auto-protectie. El se afla in aparare. Si aici se pot activa raspunsurile automate la stimuli ce produc hiper-excitare - lupta si fuga!
In niciuna dintre aceste situatii, conectarea nu mai este posibila!
Deci relatia se rupe!
Mi-e teama ca in foarte multe relatii se intampla acest gen de dinamica, uneori din orice!
Sa va dau un exemplu: sa ne imaginam ca un copil ii spune mamei - mama, am nevoie de tine, ma doare!
Iar mama ii raspunde: stai putin sa termin ceea ce am de facut si vin la tine!
Ce va intelege copilul? Ca nu este important, ca orice altceva ar face mama e mai important ca el.
30 de ani mai tarziu, ea (sau el) ii spune partenerului: iubitule, am nevoie de sa ma iei in brate!
Ce face el? Ii raspunde calm: imediat, trimit emailul asta si vin.
Prea tarziu! Copilul din ea a iesit deja.
Acum, da-mi voie sa-ti spun cum arata acest copil vulnerabil, sau adaptabil.
Ei bine, atunci cand apare, el are urmatoarele ''caracteristici'': gandeste in alb-negru, bun-rau, corect, gresit, sau de tipul daca/atunci.
De exemplu: nu a lasat tot pentru a fi cu mine? E clar ca nu ma iubeste!
Rezultatul?
Razbunare, duritate, refuz, rautate si rigiditate (pedeapsa)!
Toate lucrurile astea sunt raspunsuri specifice copilului vulnerabil.
Iar starea constanta din corp este de incordare, deci este o stare anxioasa!
In acest context, dinamica de relatie este cineva pierde, cineva castiga - deci relatia se rupe!
Din pacate, un copil care s-a dezvoltat asa, si-a dezvoltat o idee eronata despre ceea ce inseamna adult intelept, sau sanatos. Si se poarta etaland aceste ''caracteristici'' ale copilului vulnerabil.
Cum ar raspunde un adult sanatos in cazul expus mai sus?
L-ar intreba pe partener: ok, poti sa-mi spui cat dureaza?
Iar el i-ar spune: fix 2 minute, iubire si vin!
Iar ea ar da dovada de flexibilitate si ar astepta 2 minute, dupa care s-ar bucura de conectarea dorita.
Adultul sanatos este nuantat - la el nu exista doar alb-negru, este realist - intelege ca celalalt poate face altceva, este cald si intelegator, este flexibil si umil (nu inseamna prost) si este relaxat.
Calm! Starea de calm este starea optima manifestarii iubirii, asa cum scriu pe larg in cartea Iubim sau ne mintim!
Din pacate, aproape orice stimul, oricat de mic, il aduce in fata pe acel copil vulnerabil, iar lucrurile degenereaza rapid si usor in relatii.
Iar din acest punct de vedere, mi-e teama ca foarte multe relatii sufera.