Multa lume imi spune, de ceva vreme, sa umblu la imagine.
- Pune si tu o camasa! Pari mai serios si lumea te va privi altfel.
- Filmeaza si tu profi, cu lavaliera si lumini! E pacat sa pui idei misto pe o imagine nelucrata.
- Nu mai pune content moca. Ii inveti asa pe oameni si nu e bine pentru business.
Sunt doar cateva sfaturi primite in ultimii ani.
Ok, unele au sens, mai ales pentru cei care vor sa prezinte imagini frumos coafate. Nu si pentru mine.
Eu aleg sa raman eu, asa cum sunt zi de zi
Nu am chef sa fiu intr-un fel pentru ca asa se cere.
Stiti de ce?
Pentru ca eu lucrez cu idei care trec peste orice fel de fitru. Sunt idei care ating profunzimea umana, iar asta nu poate fi fardata.
Acolo e trairea aia naturala, de la lacrimi si pana la bucurie.
Inca din 1994, de cand am inceput activitatea muzicala si pana azi, 31 de ani mai tarziu, indiferent de ceea ce am facut, nu m-am dus dupa imagine. Niciodata!
Si nu am gresit nicio secunda - nici in muzica, nici in presa, nici in blogging si nici acum, in psihoterapie. Asa cum spun intr-un vers: capra nu te nasti, capra altii te pun. Iar eu imi arog dreptul de a spue : nu, multumesc!