Acum vreo două zile, în timp ce mă aflam la coadă la Mega, undeva pe la orele prânzului, am asistat la o întâmplare care m-a mâhnit profund.
În fața mea, doi tineri la vreo 20-25 de ani! Agitați, cu ochii în telefoane, anxioși din cale afară. Mai că nu se scarpinau pe antebrațe de nerăbdare 🙂
Și mai în față, câțiva bătrâni. Unii trăgeau de coșuri, alții împingeau cărucioare de piață...
Era ora la care bătrânii încă sunt activi și ies din casă.
La un moment dat, unul dintre băieți își pierde răbdarea și îi spune celuilalt: 'frate, m-am săturat de moșii ăștia. Ce caută la cozi? Toată ziua mă lovesc de ei!'
- Și? Ce vrei să faci? Să-i omori?, l-am întrebat eu calm.
- Mă scuzați, eu...
- Atunci dă-le voie să își trăiască zilele așa cum pot!
S-a potolit rapid. Numai că, două minute mai târziu, și-a pierdut din nou răbdarea. De data asta, a văzut că la casă era un domn, undeva pe la 70 de ani, care se chinuia să scoată banii din portofel. Numai că mâinile nu prea îl ascultau. Era un domn ușor adus de spate, cu un tremor vizibil al mâinilor, cu un mers semi-târșâit, un om care încerca din răsputeri să plătească.
'Frate, pe bune? Tu îl vezi pe ăla? Abia își cară bășinile și îi mai tremură și mâinile, iar eu am treabă', a spus el revoltat.
- Se numește Parkison! Omul ăla, care abia își târăște bășinile, a fost la un moment dat sprinten ca și tine. Mă îndoiesc însă că a fost și atât de ignorant, i-am spus pe același ton calm.
- M-a măsurat din cap până în picioare. Cred că era enervat și își calcula șansele de scandal.
- Nu cred că e cea mai bună idee. Îți propun să începi să și gândești. Mușchii nu te ajută în cazul de față.
- Mă scuzați, dar eu...
- Hai să-ți zic despre acel domn. Ai vreo informație despre el?
- Nu!
- Okay, ceea ce înseamnă că ar putea să fie orice, de la medic și până la avocat sau militar, corect?
- Aaaaa
- Strungar mi-e greu să cred că a fost, ținând cont de eleganța pe care încă o are.
- Și? Ar trebui să mă intereseze?
- Poate că nu! Însă ar trebui să te intereseze boala pe care o are.
- De ce?
- Pentru că e posibil să o faci și tu! Crezi că domnul ăsta e singurul? Greșit! Doar în România sunt 72.000 de cazuri de Parkinson. Știi ce înseamnă asta? Stadionul Național și încă jumătate... cu bătrâni ca acest domn!
- Nu cred eu că ajung eu la vârsta lui.
- Păi dacă faci tâmpenii, e posibil să nu ajungi. Și totuși... imaginează-ți că ajungi și că te vei afla în postura lui. Ce vei simți dacă vei auzi din spate un puști care te va face boșorog sau ramolit?
- Păi nu mi-ar plăcea!
- Bravo! Și? Lui crezi că îi place? Ce zici? Mori dacă mai aștepți 3 minute?
- Nu!
- Bun. Atunci așteaptă. Și nu îl mai ucide înainte de termen.
După această întâmplare, mi-am dat seama că am fost puțin cam moralist. Nu îmi stă în fire, însă uneori chiar nu cred că strică. O fi înțeles puștiul ceva? Habar n-am. Se va schimba? Cu siguranță nu! Însă un semn de întrebare și-a pus. Tot e ceva... Mai departe ține de el.
Cât despre Parkinson, când am ajuns acasă, am deschis tableta și am început să caut informații.
Iată ce am găsit:
- Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la recunoașterea bolii Parkinson ca afecțiune medicală, odată cu publicarea „Eseului despre paralizia agitată” de către dr. James Parkinson.
- Din 1997, în luna aprilie se marchează lupta împotriva bolii Parkinson prin proclamarea zilei de 11 aprilie „Ziua Internatională de Luptă Împotriva Bolii Parkinson”.
- Prevalența bolii crește odată cu vârsta. Dacă la vârsta de 65 de ani, prevalența este de circa 1%, la 85 de ani ea crește până la 3.5%.
- Este o afecțiune progresivă care începe cu mulți ani înainte de debutul clinic. Uneori, boala se manifestă cu până la 10 ani înainte de apariția simptomelor motorii.
- La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire.
- Tremorul este cel mai cunoscut simptom, însă Parkinson înseamnă mult mai mult: rigiditatea mișcărilor, instabilitatea posturală, tulburări de vorbire, tulburări cognitive.
- Primele simptome apar în intervalul de vârstă 50-70 de ani, însă în ultimii ani, pragul de vârstă a scăzut în jurul vârstei de 40 de ani.
- Tratamentele permit controlul bolii chiar și în stadiile avansate
- Cu ajutorul medicului neurolog, pacienții pot avea o viață activă mulți ani după stabilirea diagnosticului.
- În medie, pacienții cu boala Parkinson avansat au nevoie de 30 – 40 de ore/săptămină de îngrijire acordată de familie și de 5 – 10 ore/săptămană de îngrijire specializată la domiciliu.
- Din februarie 2017 este activ Registrul Național Român pentru Boala Parkinson – REPARK în care vor fi incluși toți pacienții care au fost diagosticati cu această afecțiune. Societate de Neurologie din România a început deja înregistrarea pacienților.
- În România, bolnavii de Parkinson sunt reprezentați de Asociația de Luptă Împotrivă Bolii Parkinson.
Foto Credit: evoke.ie/