Îmi place mult Alain de Botton. Rezonez din plin de stilul lui, cu modul în care abordează iubirea și viața în general. Nu mi se întâmplă foarte des lucrul ăsta, recunosc.
Iar acum câteva zile, când am primit Newsletterul de la Book of Life, am citit o paralelă între muncă și iubire care mi-a plăcut enorm.
Oare cum ar arată relațiile noastre dacă am impune regulile care există în câmpul muncii?
Cum ar arăta cultura organizațională a relațiilor?
Să nu-mi spuneți că nu vă sună cunoscută formularea asta - cultură organizațională! Mai ales cei care activează în zona de corporate cred că sunt sătui până peste cap de genul ăsta de formulare 🙂
Ce înseamnă această cultură organizațională? Un set de reguli de funcționare în interiorul companiei.
Schimbând puțin registrul, de ce n-am avea asemenea reguli și în relații? Nu vi se pare că relațiile noastre se distrug tocmai pentru că lăsăm totul la voia întâmplării, tocmai pentru că ni se pare că în relații avem dreptul să facem orice? Suntem dezordonați, leneși... însă avem pretenții de disciplină de la parteneri/e. Bizar 🙂
Revenind la Botton, el consideră că, deși munca este plictisitoare, dar utilă - deoarece ne ajută să plătim facturile - ea este mult mai ușoară decât conviețuirea alături de o altă persoană.
Există și motive pentru care se întâmplă asta:
1. La muncă trebuie să fii profesionist
Adică trebuie să acționezi în acord cu caietul de sarcini, dar fără să uiți de cultura organizațională. La muncă nu merge cu uși trântite, cu închis în baie, cu amenințări cu 'mă-ta'. Acolo, chiar și situațiile conflictuale trebuie să tratate cu tact și cu un limbaj lipsit de insulte. Spre deosebire de acasă, unde ai verde la orice ieșire!
De ce această diferență? Pentru că acasă nu te trage nimeni la răspundere. Mă rog, e posibil să îți iei embargou de la sex câteva zile, dar nu e o mare tragedie 🙂 Rezolvi cu o cină și un buchet de flori - bărbații și cu un desuu sexy - femeile! Ia imaginează-ți cum ar fi ca și în relație să fii profesionist?
2. La muncă ești pregătit
Mai toate companiile care se respectă își pregătesc angajații. Botton are dreptate-chiar nu poți fi performant doar prin intuiție. 'În cele mai multe cazuri, atunci când încep un job, oamenii habar nu au despre ce este vorba. Nu poți să te pricepi la ceva doar prin intuiție.
Drept urmare, ești trimis la programe de pregătire și citești multe manuale. Pot trece doi ani înainte să înțelegi ceva din munca ta. În cazul iubiților... nu există acest lux. Ei ar trebui să se potrivească imediat, doar pe baza instinctului.
Uneori, ei spun că știu că sunt făcuți unul pentru celălalt, doar pentru că pot comunica fără să vorbească. Însă, în afara săptămânilor de iubire, asemenea aspirații romantice sunt o catastrofă. Din păcate pentru șansele noastre de succes, iubirea este înțeleasă ca fiind entuziasm, nicidecum ceea ce este - adică o deprindere care trebuie să fie învățată', scrie Botton. Oare cum ar fi să ne pregătim la fel și pentru relații? Nu cumva am ajunge la maturitate ceva mai puțin avariați?
3. Feed-back-ul este mai sensibil
La muncă, evaluarea este îmbrăcată în formulări cu apret. Practic, ți se spune că ești prost cu cele mai frumoase cuvinte din DEX 🙂
'Cultura muncii știe că oamenii nu se dezvoltă și nu pot prelua idei noi dacă se simt umiliți și amenințați. Acasă, însă, avem parte de profesori mai puțin competenți. Din păcate, nimeni nu a învățat mare lucru în timpul crizelor de isterie', mai spune Botton.
Aviz amatorilor. Cum ar fi ca și în iubire să avem parte de același gen de feed-back?
4. De muncă depinzi mai puțin
În sensul că jobul se schimbă mai ușor decât relațiile. Atunci când iubești, e mai greu să pleci. Nu găsești motive. Iar asta se întâmplă, uneori, chiar dacă doar tu ești cel/cea care iubește.
'Munca e mult mai ușoară. Să conduci o stație nucleară sau să fii pilot este greu, însă este mult mai ușor decât să încerci să fii fericit cu o persoană, să fii implicat într-o relație sexuală ce ține zeci de ani. Nu există ceva mai greu pe lume. Suntem complicați, avem așteptări uriașe, iar cultura noastră romantică esta atât de săracă, încât nu ne ajută să ne ridicăm calitatea nivelelor de răbdare. Nu e de mirare că, de multe ori, suntem fericiți când vine ziua de luni și putem merge într-un loc care ne solicită infinit mai puțin', încheie Botton.
Da, este greu să conviețuiești alături de o altă persoană. Ar fi totuși mult mai ușor dacă am împrumuta de la piața muncii aceste reguli de conduită, dacă am învață să ne purtăm în relații unii cu ceilalți, dacă ne-am cultiva această deprindere pe care ne place să o numim generic IUBIRE! Nu credeți?
Foto Credit: thenews-chronicle.com/