Prea multă lume îmi spune că nu mai are nimic! După 3-4 întrebări, îmi dau seama că, de fapt, oamenii ăia au rămas fără o relație, fără casă, fără cineva apropiat, fără un film... care devenise prost, dar au ceva ce nu poate fi măsurat - pe ei înșiși!
Ăsta este un lucru mare însă, din păcate, atunci când suferim, suntem incapabili să îl conștientizăm.
De ce? Pentru că privim doar în afară!
Suferința este ca o halteră care-ți amenință gâtul. Știți momentul ăla de la sală, când împingi la bancă și simți că nu mai poți? Ce faci? Privești spre locul în care trebuie să pui haltera și, cu o ultimă forțare, duci exercițiul până la capăt.
Așa se întâmplă și cu viața! Dacă nu înveți să o controlezi, te trezești cu ea pe grumaz și te sufocă... literalmente.
Nu există - 'nu mai am nimic!' Și, vă rog să mă credeți, am zis asta de multe ori. Am zis asta în perioada de tranziție dintre muncă înregimentată și freelancing, atunci când nimic nu părea că se leagă; am zis după divorț; am zis-o după ce am pierdut-o pe mama și, practic, m-am trezit orfan. Am spus-o de câteva ori.
Nu am știut să manageriez emoțiile negative din prima. Toate astea s-au întâmplat pe etape, deci nu aveam încă experiență necesară. Însă am învățat din fiecare cădere.
Ei bine, ieri, în timp ce făceam un curs, am văzut un exercițiu care cred că poate ajuta. Mai ales în cazurile în care apar gândurile alea negre, lipsa de orizont, renunțarea, victimizarea etc...
Kain Ramsay numește asta Emotional Time Travel.
Ce înseamnă? Că poți călători în timp din punct de vedere emoțional. Acum, vă rog să-mi permiteți să vă prezint exercițiul.
Pentru început, gândiți-vă la un eveniment care v-a produs stări negative, stări de suferință. Eu m-am gândit la moartea mamei. A fost ceva fulgerător. Mi-a produs un adevărat tsunami de stări.
Concentrați-vă asupra ceea ce ați simțit atunci. Ce ați spus, ce ați crezut, cum ați depășit momentul? Acum, acordați o notă, de la 1 la 10 și apoi botezați acea stare. Puteți face acest exercițiu și cu ochii închiși.
Apoi, imediat, schimbați starea și gândiți-vă la ceva extraordinar, la ceva care a adus în viața voastră bucurie. Orice - nașterea unui copil, o cerere în căsătorie, o promovare, orice realizare. Faceți la fel: concentrați-vă asupra ceea ce ați simțit atunci. Ce ați spus, ce ați crezut, cum ați depășit momentul? Acum, acordați o notă, de la 1 la 10 și apoi botezați acea stare.
Acum, reveniți în prezent și trageți linie! Ce aveți? Două nume! Unul pentru stările negative și unul pentru cele pozitive.
Acum, vă rog să-mi permiteți să vă întreb: pe care vreți să-l hrăniți?
De voi depinde! Nimeni nu vă poate impune ce să alegeți. Asta este alegerea voastră. Emoțiile alea vă aparțin.
Vedeți? Oricând, indiferent de starea noastră, avem această capacitate de a călători în timp din punct de vedere emoțional. Asta înseamnă că oricând putem să controlăm ceea ce simțim. Asta înseamnă maturitate emoțională.
Maturitatea emoțională înseamnă că ești capabil să-ți controlezi emoțiile. Imaturitate înseamnă că ai impresia că ceilalți îți pot influența starea de spirit.
Acum, să revenim la 'nu am nimic'. După ce faceți exercițiul, priviți cele două nume și răspundeți la întrebarea: pe care vreau să-l hrănesc?
În funcție de răspuns, începeți să-l hrăniți pe cel ales.
Sfatul meu, pe care vi l-am mai dat și cu alte ocazii, este ăsta: nu-i permitei nefericirii să lucreze cu voi!
Nu există 'nu am nimic'. Câtă vreme te ai pe tine... ești cel mai bogat om din lume.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI