Traim intr-o societate care ne recomanda sa evitam conflictele. Si totusi, cu cat incercam mai mult, cu atat reusim mai putin.
Parem din ce in ce mai violenti, din ce in ce mai agresivi si din ce in ce mai ascunsi.
Ne mintim pe noi insine ca suntem bine si ne ascundem calmantele de privirile iscoditoare ale celorlalti, vrem sa fim iubiti, dar nu suntem dispusi sa ne deschidem pentru a primi iubirea dorita.
In acest context, relatiile ard rapid, oamenii nu mai sunt dispusi sa-si ia angajamente si practic 'nimic nu tine o vesnicie' se transforma in 'nimic nu tine mai mult de cateva luni'.
Unde sa fie buba? Nu cumva mintim cam mult? Nu cumva chiar si acele minciuni nevinovate sunt o otrava mult prea mare pentru noi?
Azi am citit in Huffngton Post o poveste foarte misto a unui cuplu care practica Onestitatea Radicala.
Ce inseamna asta? Simplu - cei doi isi spun absolut tot - de la problemele de la munca si pana la persoanele care le-au starnit interesul emotional sau sexual si pana la e-mailurile sau sms-urile primite de la fostii parteneri.
0 secrete! Hm, am stat si m-am gandit putin la chestia asta si mi-am dat seama ca aceasta Onestitate Radicala nu e un lucru usor de obtinut, insa atunci cand o atingi te ajuta sa functionezi pe termen lung.
Atunci cand nu ai secrete si practic nu ascunzi nimic partenerului/ei de viata, nu ai nici cel mai mic sentiment de vina, nici cea mai mica mustrare de constiinta.
Ia ganditi-va, cate lucruri ascundeti zilnic de partener? Cate fluieraturi, flirturi - mai mult sau mai putin vinovate, cate dorinte, cate reactii... cate si mai cate?
Acum ganditi-va in ce masura va afecteaza pe voi aceste 'minciuni menite chipurile sa-l protejeze pe celalalt?
Nu cumva aceste minciuni, din ambele directii (sa nu va inchipuiti ca celalalt nu trece prin acelasi gen de experiente) ne indeparteaza in loc sa ne apropie?
Mie asa mi se pare! Practic omitem comunicarea reala, dar vrem ca celalalt sa aiba incredere in noi.
Eu sunt de acord cu cei doi oameni care si-au spus povestea - 'MINCIUNILE, INDIFERENT CAT DE MICI SUNT, SE ROSTOGOLESC SI FORMEAZA UN MUNTE DE DECEPTII'.
Acesti oameni au decis sa-si spuna totul si va rog sa-mi dati voie sa-mi scot palaria in fata lor.
Onestitatea (aia reala) cred ca este extrem de importanta intr-o relatie. Fara ea, suntem doar niste prefacuti care fug unii de ceilalti.
Ce parere aveti?
P.S.: Chiar are cineva senzatia ca partenerul/a este atat de urat/a incat sa nu starneasca dorinta altor persoane?