Trădarea doare! Doare până la nivel celular! Atunci când suferi, simți că nimic nu este okay, simți că totul se strânge pe tine, simți că o iei razna.
De aici și până la auto-condamnare este doar un pas.
Cumva, printr-un mecanism care mi se pare bizar, încerci să cauți la tine eventuale greșeli. Știți cum se spune: atunci când se întâmplă nefăcuta, nu există un singur vinovat. Sigur ai greșit și tu cu ceva 🙂
De acord! Până la un punct!
Numai că există cazuri în care cel care se întreabă: 'cu ce am greșit?' nu are neapărat o vină, ci este victima propriilor alegeri, victima propriului model relațional.
Poți să-l/o acuzi? Nu! Poți doar să-i spui că a iubit naiv. că a iubit cu pătura beției necunoașterii pe ochi.
Dimineață, când m-am trezit, am deschis televizorul pe MTV Dance și am nimerit peste o piesă care se pupă perfect cu ideea acestui text. Refrenul piesei sună așa: I can't believe what I did for love (nu-mi vine să cred ce am putut să fac pentru iubire).
Și eu am zis la fel atunci când am suferit. Nu mi-a venit să cred ce tâmpenii am putut să fac, ce mizerii am putut să înghit. Însă, aveam o scuză - IUBEAM! În realitate, habar nu aveam ce e aia. În realitate, MĂ LĂSAM CĂLCAT ÎN PICIOARE!
Știu că unii mă acuză că sintetizez totul, însă mi se pare firesc să știm despre ce vorbim, să punem puțin lucrurile în ordine, atât în gândurile, cât și în emoțiile noastre. Altfel iese haos și ne transformăm în victime sigure ale unei iluzorii iubiri. De fapt, nu e iubire, ci abuz mascat!
'Cu ce am greșit?' Ieri am primit întrebarea asta de două ori. În fiecare caz, după îndelungi discuții, răspunsul a fost: pentru că nu ai văzut la timp.
Într-un caz era vorba despre abuz crâncen, despre tăiat aripi și izolare totală, plus control strict și gelozie - cu semne clare de la bun început; în doilea despre o lovitură neașteptată și cu semne care ar fi trebuit căutate în trecutul... lui.
Și în unul și în celălalt, femeile au dat tot! De la suport emoțional și financiar și până la sex. 'Și tot nu a fost suficient!', mi-au spus amândouă.
Păi da, nici nu avea cum!
Vedeți? Într-o relație nu e suficient doar ceea ce oferi tu! Trebuie să faci mereu verificarea realității, să te întrebi: okay, eu ofer totul, mă implic 100%, dar ce primesc?
Dacă vrei să ai o relație împlinită, trebuie să vezi tot timpul ce investește celălalt în relația voastră. Nu mai zâmbești? Stai la masă, cu calm și află de ce!
E posibil să-ți dai seama că ceea ce ai tu nu este iubire, ci o crâncenă lipsă de respect, de abuz dureros, de control. Am fost acolo!
Iubirea înseamnă implicare din ambele părți, investiție din ambele părți, înseamnă armonie și mai ales BUCURIE... la dublu!
Pentru asta însă, trebuie să cunoaștem temeinic construcția iubirii. Nu de alta, dar dacă mergem la drum cu capul înainte și 0 informație, ajungem cu sufletele franjuri, întrebându-ne la nesfârșit: eu cu ce am greșit?
Și, din păcate, eu îți voi spune de fiecare dată: nu ai știut să vezi!
Nu este un reproș, ci o invitație la învățare... din propria durere!
Foto Credit: txspot.org/default.aspx