Da, există și divorțuri de succes! Chiar dacă risc mult când spun asta.
De ce risc? Pentru că noi, românii, nu avem o cultură a cuplului, așa că nu putem vorbi nici despre o cultură a divorțului.
Încă mai suntem tributari ideii potrivit căreia iubirea are valoare doar dacă cei doi rămân împreună până la adânci bătrâneți.
Pur și simplu nu putem concepe ideea că o relație își poate termina benzina mai devreme. Nici nu contează că mulți dintre cei care reușesc să atingă bătrânețile împreună trăiesc de multe ori mizerabil și fac sacrificii crâncene, fie pentru a 'ține casa', fie pentru copii, fie pentru a avea pe cineva alături la bătrânețe.
Tendința este să spunem că au reușit!
Habar n-avem cum. Nici nu ne interesează. Nota de plată o au doar ei.
Iar dacă vrei să afli cum arată, ar fi bine să îi întrebi. Dar nu o facem, ca să nu avem surprize 🙂
Revenind la divorț, la acest capitol obișnuim să fim extrem de violenți. Ai senzația că așa trebuie - să-l faci pe celălalt să se simtă oribil pentru tot restul vieții.
Oare asta să fie ideea?
Nu cumva poți avea și un divorț de succes?
Hmmm, oare ce să însemne asta? Adică să te desparți cu demnitate și integritate!
Ouch, complicați termeni! Mai ales atunci când îi așterni peste tsunami-urile emoționale care generează divorțul.
Și totuși, putem trata divorțul ca pe un succes al vieții, evitând astfel să-l plasăm automat în zona eșecurilor majore?
Ei bine, Esther Perel susține că da. Și îi dau dreptate. De ce? Pentru că, trecând peste o scurtă perioadă de tumult și nervi, consider că am reușit să am un divorț de succes.
Și nu, nu am avut ritualuri de decuplare, așa cum propune psihologul de origine belgiană. Chiar sunt curios cum aș fi trecut peste suferința divorțului dacă aș fi urmat ritualuri în acest sens?
'Ritualuri la divorț, Vulpescule? Ești tâmpit? Pentru ce? Pentru că m-a înșelat?', vor întreba unii.
Da! Ritualuri. Hai să fim serioși, Perel are dreptate când spune că faptul că v-ați dezvoltat separat sau faptul că celălalt s-a îndrăgostit de altcineva nu anulează tot ceea ce a însemnat relația voastră, adică: amintirile, obiceiurile comune, zilele de naștere, sărbătorile, copiii, prietenii, familia, casele, creditele, vacanțele etc...
Știu că la final avem tendința de a dramatiza, însă ar fi bine să nu uităm ceea ce a fost bun în relația noastră.
În plus, Perel mai spune ceva frumos: 'Divorțul nu înseamnă finalul familiei, ci o reorganizare'. Așa e. Fix asta înseamnă, mai ales când există copii.
Vedeți? Asta nu se înțelege în România, faptul că familia continuă și după divorț. Sigur, partenerii maturi nu mai au o relație romantică, însă ei sunt în continuare părinții copilului lor, deci e firesc să existe o relație armonioasă între ei.
Dar noi, ce facem? Ne sfâșiem în bucăți, scoatem copiii la înaintare și îi facem și pe ei praf. Cu ce scop? Cu scopul de a câștiga... Nu știu ce, sincer.
'Avem nevoie de un concept al finalului căsătoriilor care nu condamnă, unul care ajută la crearea unei coerențe emoționale și a unei continuități narative', spune Perel pe Ted.
Ce înseamnă aceste ritualuri? 'Decuplare conștientă', așa cum le-a numit autoarea Katherine Woodward Thomas. Ce frumos sună - decuplare conștientă! Sună a asumare reciprocă!
Asta înseamnă conectare! Chiar și atunci, în ultima clipă, chiar și atunci... la final. Se întâmplă asta? Foarte rar. În general, în acele momente, deconectarea dintre cei doi s-a produs cu multă vreme în urmă. Cei îi mai leagă? Ura reciprocă și dorința de răzbunare, din păcate.
Și dacă îi pui să-și scrie scrisori în care spun ce a fost, ce au trăit, cum s-au simțit - și cu bune și cu rele - pentru ce își asumă responsabilitatea și ce își doresc unul altuia pe mai departe? Cum o fi asta? Vă puteți imagina?
Și aici mă adresez persoanelor divorțate și le întreb: la voi cum a fost? Faceți acest exercițiu de gândire. Gândiți-vă acum la ceea ce a fost și cum s-a terminat...
Ce ați face diferit? Ați schimba ceva? Finalul v-a mai păstrat șansa de a fi în legătură cu celălalt sau a tăiat iremediabil orice legătură?
Eu chiar cred că pot exista divorțuri de succes și reorganizări de familie. Și jur că nu văd nimic rău în asta.
Voi ce credeți?
Foto Credit: mustbethistalltoride.com/