Mai țineți minte replica detectivului Murtaugh din seria Armă Mortală?
Cam asta mi-am tot repetat, timp de trei zile, la Neversea!
I'm too old for this shit!!!
Serios, să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt cârcotaș, ci doar realist.
Neversea este un festival care crește de la an la an, însă nu pentru mine.
Nu fac parte din targhet. Pe bune.
Pe cine mint?
Nu mai rezist să mă culc la 4 dimineața două nopți la rând.
De a treia, chiar n-are rost să discut.
Dacă beau în prima seară, a doua zi aterizez ca un cașalot pe un șezlong la plaja 3 papuci și dorm. Toată ziua 🙂
Seara, dacă nu bag niște Esențiale (sic) nu pot să mă ocup de alcool 🙂
Iar a treia seară am mari șanse să încep să simt dureri peste tot dacă mai stau prea mult în picioare.
Da, am 42 de ani și nu mai rezist la tăvăleală și decibeli peste limită. Am mai bine de 25 de ani de asemenea experiențe, așa că pot spune ferm - m-am diluat!
În plus, m-am simțit ca în mijlocul unei reuniuni a liceelor din țară. Nu am văzut niciodată atâția purtători de brățări roz... bând bere la un loc 🙂
În fine, Neversea este un colos, cel puțin pentru România și îmi scot pălăria în fața organizatorilor care încearcă an de an să aducă calitate pe toate scenele. Știu că nu e ușor deloc.
Deși sunt prea bătrân pentru asta, nu pot să nu văd că Neversea crește, dovadă că anul ăsta a depășit 200.000 de oameni, ceea ce este lăudabil. În plus, peste tot se întâmplă ceva. Este o nebunie, iar dacă ești bătrân, ca mine, te simți supt de energie din toate părțile.
Peste tot zici că te pândește Sauron să-ți ia din stamină 🙂
Un plus pentru ediția asta ar fi scena Reiffeisen. O scenă mai mare ca anul trecut, aproape la fel de mare ca scena principală. Mi-a plăcut și line-up-ul, plin de underground.
Chiar mi-a plăcut că am putut începe experiența Neversea cu Dj Premier.
Nu am uitat că am cântat în deschiderea lui acum câțiva ani la Silver Church.
Mi-a plăcut și că au fost mulți oameni la el. Omul chiar merită. Cu vârf și îndesat.
În rest, prima seară a fost punctată de Galantis. Îmi place să îi ascult, atât pe MTV Dance, cât și live.
A, să nu uit de Aloe Blacc. Omul a prestat live și chill, așa cum îmi place mie. Iar oamenii au sărit în sus la Wake me up, tributul Avicii.
Bună prestație. Ei bine, Galatis au băgat un mix de hituri proprii și muzici de aiurea. A urmat Steve Angelo. Nu l-am înțeles, așa că am plecat.
Seara de sâmbătă a debutat la vin, lângă scena The Ark. Acolo m-am întâlnit cu oamenii de la Petro Vaselo și cu Dragoș de la Le Premier din Constanța. Omul îl scosese pe Armin la o plimbare pe mare.
'Baiat modest. Mi-a plăcut de el', mi-a spus Dragoș.
Muzica a început direct cu Sunnery James & Ryan Marciano.
Nu au dat-o așa de tare în bubuială. Oamenii au mers pe dans.
Ei bine, pe la 2.30 a apărut Armin.
Zici că a băgat cineva drujba în priză.
Tinerii din spatele meu țipau de parcă îi scălda cineva în acid, eu eram consternat. Creierul mi se expanda în cutia craniană...
Okay, e clar că omul are o capacitate incredibilă de a aduna popor la show-urile lui, dar pe mine nu m-a convins. Nici măcar combinația aia cu Linkin Park. Serios, unele lucruri nu se amestecă!
Bubuială, jocuri de lumini, pirotehnie și artificii. Atac frontal pe toate părțile. La un moment dat, chiar am crezut că a dat cineva foc scenei.
Puștii din spate? În extaz!
Nu știu ce iau ei...
N-am rezistat mai mult de 2 ore. Chiar nu am avut chef să-mi fac creierii pilaf, iar singurele pastile pe care le iau sunt întăritoarele pentru ficat.
I'm too old for this shit!, a continuat să spună Murtaugh în capul meu.
Ajuns la cazare, aproape de ora 5, n-am putut rata poza asta.
Paradis curat, doar că gleznele mele erau de elefant.
Urma seară de final. The Script! Nu mă interesa altceva. Poate și curiozitatea pentru Scooter.
Ce să zic, The Script au rupt norma. Știu că s-a scris că zeci de mii de oameni și-au ventilat 'pasiunea' pentru PSD la scena Reiffeisen, însă nici vorbă de zeci de mii.
Cei care au scos știrea au încurcat scenele.
Lumea era la The Script. Și avea și de ce - nu că Grasu n-ar fi blană de urs.
Irlandezii au făcut super show, iar vocalul poate oricând să țină cursuri de marketing muzical. Omul este dement total, la modul frumos.
Iar finalul, cu Hall of Fame, a fost wow. Jos pălăria!
Neversea a meritat cu desăvârșire pentru acest show, chiar dacă, din păcate, Scooter a adunat mai multă lume cu o glumă proastă de ... nici nu știu cum să cataloghez prestația.
Nu am putut rezista mai mult de trei piese.
Cred că nici ei nu au înțeles de ce i-au chemat organizatorii 🙂
Una peste alta, am văzut câteva chestii mișto, am obosit varză și am realizat că mi-a trecut timpul.
Cred că acum înainte o voi lăsa pe fiica mea să trăiască experiența asta sau, dacă va fi cazul, voi merge țintit pe zile sau, mai bine spus, pe zi.
Pe bune, nu o spun cu tristețe, dar chiar sunt prea bătrân peste asta.
Iar cei care spun altfel, e clar că știu să-și ascundă Esențialele, magneziul, Alka Seltzer-ul și sărurile de hidratare bine de tot 🙂
Una peste alta, Neversea este un succes pentru tinerii de azi și mă bucur că pot avea parte de asemenea experiențe.
Frumos ar fi fost să le avem și noi...
Dar na, noi am avut Michael Jackson, Metallica, Maiden, Madonna, George Michael, Rammstein și alte muzici cu instrumente 🙂
Acum se poartă stick-ul și pirotehniile!
Deh, toate la timpul lor.
Noi să fim sănătoși, că artificii sunt pentru toate gusturile!