'Am nevoie de un sfat. M-am despărțit de curând și sufăr rău de tot. Am slăbit, nu mai pot funcționa corect și nu știu ce să fac. Încă o mai iubesc', 'm-am despărțit de 3 săptămâni și simt că nu mai pot. Îmi văd toată munca ruinată. Am ajuns o epavă, ce să fac?' - aveți idee câte mesaje de genul ăsta primesc săptămânal?
Atât de multe, încât aș putea jura că iubirea este, de fapt, boala secolului.
Altfel, cum poate să producă atâta suferință?
Întrebarea este: oare iubirea produce suferința asta sau oamenii, prin reprezentările pe care le dau evenimentelor ce țin cumva de ceea ce numesc generic iubire? Aici mă refer la despărțire, certuri, răcire emoțională, divorț etc...
Apropo, te-ai oprit vreodată să vezi de ce suferi? Să identifici ce anume doare? Eu sunt aproape convins că foarte puțini o fac. Prea puțini stau să intre în contact cu ceea ce simt.
Cred că majoritatea intră în malaxorul suferinței 'care trebuie' și mocnesc în zona negativă.
Mocnesc și încep să construiască scenarii prăpăstioase - iubirea doare, indiferent de caz. Așa că mai bine fără!
Și dacă scenariile pe care ni le scriem despre iubire, scenarii dublate de o întreagă cultură media - muzică, filme, cărți, povești etc... sunt eronate? Dacă scenariile astea duc la o concluzie greșită? Dacă iubirea nu este boala secolului, ci calea către vindecarea tuturor problemelor sufletești?
Haideți să vedeți cam care ar fi scenariile care ne distorsionează modul în care ne raportăm la iubire. Sunt scenarii trimise de prietena mea Gabriela Dumitriu (psiho-terapeut).
1. Dacă doare, clar este iubire!
Sau, mai pe direct - doar dacă doare... este iubire!
Pe bune? Sună a distorsiune cognitivă, nu a iubire.
Sună și a orgoliu, așteptări nerealiste, a convingeri disfuncționale, a probleme vechi, nerezolvate și proiectate în relația actuală.
Grijă mare, dacă doare, undeva între tine, celălalt și relația voastră de iubire s-au interpus niște tipare toxice, niște pretenții inadecvate de la celălalt. Ai idee cum se numește asta?
Violență relațională!
Cum se traduce? Dacă eu aștept de la tine să mă iubești, așa cum nu au făcut-o ceilalți (poate și părinții), așa cum poate nu o fac nici eu, exercit asupra ta violență emoțională.
Apoi, când nu o faci, pentru că nu e treaba ta să faci asta, te acuz că mă rănești și sufăr.
Ți se pare fair play?
2. Dacă mă iubește, obligatoriu se va schimba pentru mine
Hey, stop!
Înțelege că oamenii se schimbă doar dacă vor ei. Și fac asta pentru că realizează că anumite lucruri au devenit disfuncționale și le produc suferință. Sigur, unii nu se schimbă nici măcar în situația asta. Așa că nu aștepta ceea ce nu se va întâmpla. Nu poți să ai pretenții ca un om să schimbe o viață întreagă de gândire într-un fel doar pentru că ai apărut tu în viața lui. Acum, dacă dovada ta supremă de iubire este transformarea miraculoasă a celuilalt în Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana, te invităm să te transformi, la rândul tău, în Zâna cea Bună. Asta, ca să rămânem bine ancorați în tărâmul basmelor cu final fericit. Revenind în realitate, poate e o idee bună să alegi de la început omul cu toate ale lui și să te întrebi dacă pe termen lung poți trăi cu aceste toate ale lui. Dacă nu, nu miza pe schimbare. Nimeni nu-ți datorează asta. În schimb, cum un înțelept spunea, poți încerca să fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume/ceilalți.
3. Dacă mă iubește, de ce nu mă caută/stă în contact?
Pentru că avem, fiecare dintre noi, nevoi diferite de contact și un spațiu al sinelui individual. Aș pune întrebarea altfel, pentru tine: dacă am așa mare nevoie de contact, de ce am ales un om care nu tolerează contactul susținut? Ce din mine mă face să caut contactul cu oameni inaccesibili? Ce din mine mă îndreaptă către suferința legată de absență? Oare eu pot, realmente, tolera contactul și intimitatea pe care le doresc? Te las să te gândești 🙂
4. Dacă mă iubește, îmi satisface nevoile.
Greșit. Dacă îl iubești, ții cont de nevoile lui, respectându-le pe ale tale. A avea grijă de propriile nevoi e o treabă personală, nu delega acest aspect către partener, pentru că vei sfârși nesatisfăcut, alături de un partener epuizat, nemulțumit, devitalizat. Asta în cazul în care nu își ia jucăriile și pleacă. Relația, cu tot ce presupune ea, inclusiv a fi în contact cu nevoile celuilalt, se construiește prin: ascultare, bunătate, empatie, respect, atenție reciproce. Strigând propriile nevoi împreună cu reproșurile asociate nesatisfacerii de către partener a acestora este un act infantil, nu unul de iubire. Piramida nevoilor e o treabă comună - nevoile tale, ale mele și ale cuplului. Ce pot face eu pentru mine, tu pentru tine, fiecare dintre noi pentru celălalt și amândoi pentru cuplu? E un act de construcție și nu este greu (deși observ că ai început să caști), dacă îl privești cu maturitate, pășind afară din lumea basmelor și a filmelor.
5. Dacă îl iubesc, îi tolerez tot, ca dovadă supremă de iubire
Și te mai miri că doare? Tolerând orice în relație, nu faci altceva decât să te anulezi pe tine ca persoană. Ceea ce îi transmiți celuilalt este că nu contează cu adevărat ce crezi și simți tu, iar el se va comporta în consecință. Dacă speri că, într-o bună zi, va deschide larg ochii și te va vedea în lumina întregii tale valori, te anunț că este foarte puțin probabil să se întâmple asta. Ceilalti pun pe tine prețul pe care tu ți-l atribui, prin urmare nu te arăta revoltat și nu aștepta recunoștință – este despre felul în care tu ai pus propriile limite în relație. Dacă ai semnalat că ele nu există, nu le va genera celălalt pentru tine, din simplul și banalul motiv că nu are cum să știe unde sunt. Așadar, care e limita ta în iubire? Ține minte – de câte ori o lași călcată (tu), o să doară.
6. Nu pot trăi fără el/ea.
Aș vrea s-o văd și pe-asta 🙂 Nu poți trăi pentru că ce ți se va întâmplă? Descrie-mi, te rog, în cuvinte simple, ce anume va fi atât de grozav încât va pune capăt vieții tale? Cum ai trăit fără el/ea înainte să-l întâlnești? A, vei suferi de pe urma separării? În regulă, suferința face parte din viață și, după cum știi deja, nu este permanentă, deși poate părea astfel. În realitate, viața ta va continua, cu bune și rele, martori sunt milioanele de oameni care au supraviețuit cu brio milioanelor de relații eșuate. Da, vei simți tristețe, da, îți va lua o vreme să te acomodezi, însă de aici până la a nu putea trăi, e cale foarte lungă. Așa că, convinge-ți mintea să se oprească din încercarea de a te face să crezi că viața ta se va sfârși odată cu relația. Mai ai, încă, o grămadă de lucruri cu adevărat minunate de trăit. Sensul vieții tale nu se rezumă la o relație, ceea ce trăiești este doar rezultatul unui gând.
Iată deci 6 scenarii care îi fac pe mulți să creadă că iubirea te îmbolnăvește.
Întrebarea este: acum, după ce ai citit ce înseamnă scenariile astea, mai crezi ca iubirea te îmbolnăvește sau începi să vezi realitatea și anume că gândurile noastre ne fac să suferim, nu iubirea?
Aștept părerile tale!
Foto Credit: fairy-one-piece-tail-universe.wikia.com/wiki/The_Fairy_One_Piece_Tail_Universe_Wiki