Te-ai gândit vreodată cum ai învățat să iubești?
De unde ai învățat să iubești?
Cine ți-a spus ce e aia iubire? Ce anume ți-a spus? Concret!
Te-ai gândit de unde ți-ai format percepția despre iubire?
Ia-ți câteva minute și gândește-te!
Ce ai văzut în jurul tău? Ce fel de relații erau?
Nu te grăbi, nu e obligatoriu să fi fost relații nasoale.
Unii au avut norocul să deschidă ochii într-un mediu curat. Nu mulți, ce-i drept, însă există.
Uite, spre exemplu, eu - am venit pe lume într-un mediu cât se poate de normal, de frumos, de armonios. Însă acel mediu s-a stricat ulterior. Așa că am văzut și ce înseamnă suferință, greutăți și ce e aia mamă eroină sau model masculin absent și multe alte lucruri.
Am învățat să iubesc sănătos din ceea ce am văzut în casă?
În niciun caz!
Am învățat niște tipare pe care, pe parcursul vieții, le-am cam repetat.
Până când mi-a dat seama ce se întâmplă.
Până când le-am conștientizat și am început să lucrez cu ele.
La tine cum a fost?
Ce te-a influențat mai mult? Ceea ce ai văzut acasă? Poveștile lui Disney? Alea cu 'și au trăit fericiți până la adânci...'? Ce ai citit în cărți? Filmele pe care le-ai văzut?
Ce anume ți-a influențat deciziile legate de dragoste, iubire, cuplu, sex etc...?
Ia-ți câteva minute și întreabă--te! Fă-ți această radiografie!
E posibil să-ți dai seama că nu te-a învățat nimeni nimic și că, practic, tot ceea ce crezi că știi despre iubire este doar un munte de clișee sau un cumul de întâmplări care s-au rostogolit pe un TU lipsit de apărare (informație).
Uite, ieri, în timp ce făceam curat prin casa părintească, am găsit o scrisoare primită la 14 ani de la mătușa care a locuit cu noi.
Iată câteva extrase din scrisoare:
'Nu critica pe altul, mai ales pentru defectele pe care le are, fie de la natură, fie de la vârstă. Să predomine în comportarea ta generozitatea, bunul simț, stăpânirea de sine; să tinzi tot timpul spre armonie și frumos. Să cauți să călătorești; ce comori poți să-ți aduni în suflet... Lupta ta cea mare este cu tine însuți. Fiecare se naște cu anumite porniri, unele bune, altele rele. Cel care vrea să devină un adevărat om , să se stimeze și să fie stimat, trebuie să le cultive pe cele bune și să le estompeze, până la desființare, pe cele rele. Trebuie să scoți din sufletul tău violența, ura, îngâmfarea'.
Citind acum, 27 de ani mai târziu, aceste rânduri, realizez că am fost binecuvântat să am asemenea oameni lângă mine în perioada dezvoltării mele, în copilărie.
Femeia asta mi-a arătat ce înseamnă femeie independentă în niște vremuri în care termenul nici nu exista. Femeia asta mi-a arătat ce înseamnă eleganță și gândire curată într-o vreme în care domina ura mocnită și incultura crasă (nu că acum n-ar fi la fel). Femeia asta a fost un adevărat mentor pentru mine și fratele meu.
Sigur și părinți au contribuit mult, însă citind din nou cuvintele de mai sus, zici că sunt extrase din cărțile motivaționale de acum.
La finele anilor '80 nu exista această zonă de literatură. Cel puțin în România.
De aia te întreb: pe tine cine te-a format? Cine te-a învățat să fii om? Cine și ce ți-a spus despre cuplu, sex, familie, iubire, valori, respect etc...?
Aștept cu interes răspunsurile tale!