Vulnerabil nu înseamnă slab!
Nu înseamnă dezbrăcat, atacabil etc...
Știu că mulți se tem să fie vulnerabili, știu că e nașpa să simți că cineva te atacă, însă nu despre asta este vorba.
Vulnerabil înseamnă, în primul rând, deschis... către iubire!
Iar iubirea n-are cum să te atace!
Este imposibil!
Degeaba ridici ziduri înalte sau porți armuri, iubirea nu va trece de ele, iar rezultatul va fi o crâncenă nefericire.
Îți dai seama ce paradox?
Să încerci să te protejezi de eventuale atacuri și tot tu să suferi?
Nasol, nu crezi?
Ei bine, eu și Gabriela, colega mea de călătorie în lumea emoțiilor, credem că nu e rău să fim vulnerabili. Și o să-ți spun și de ce.
Atunci când te cunoști temeinic - deci când stăpânești primul pilon al igienei emoționale - nu mai ai de ce să te temi de atacuri.
De ce? În primul rând pentru că înveți să alegi oameni care nu te vor răni. În plus, dacă cineva va încerca să te rănească, te vei replia rapid, deci șansele de suferință se vor reduce considerabil.
Ce înseamnă să te cunoști?
Să înveți să interpretezi semnalele care vin spre tine, fie ele și sub formă de atac!
Vezi?
Chiar n-are rost să-ți ridici ziduri de apărare!
E suficient să cobori în tine, să te cunoști și să-ți dai voie să fii, așa cum ești tu, însă asumat și conștient de ceea ce ești.
A fi vulnerabil nu înseamnă a fi disponibil spre a fi rănit, ci a fi disponibil spre a fi iubit!
Înțelegi diferența de nuanță?
Ce diferă între una și alta?
Nivelul de auto-cunoaștere.
Dar, mai multe despre vulnerabilitate am vorbit în filmulețul de mai jos.