Armonie = valorizare!
Disfuncțional = devalorizare!
Este fix atât de simplu.
O relație reprezintă un dialog al nevoilor, o echilibrare a două seturi de nevoi și, de ce nu, construcția unui set nou - nevoile comune, nevoile cuplului.
Ele sunt, cumva, o combinație dintre nevoile tale și nevoile lui, nu o anulare a nevoilor personale.
Asta nu înseamnă, după cum vedeți, fuziune totală.
Încercați să evitați situația asta! Nu este deloc sănătoasă!
Într-un cuplu modern, ambii parteneri au zone de autonomie, ambii parteneri își păstrează nevoi proprii.
Și, fiind parteneri, ei sunt capabili să identifice și să respecte nevoile celuilalt.
Într-o relație de parteneriat nu există nevoi mai importante și nevoi mai puțin importante. Într-o relație de parteneriat, într-o relație matură, există respect și valorizare... reciproce!
Reciprocitatea este o caracteristică vitală pentru relațiile de parteneriat. Fără reciprocitate nu poți vorbi despre iubire, nu poți vorbi despre sănătos, constructiv, funcțional... cu sens. Vorbim despre unidirecționalitate și cam atât.
Așa cum scriam acum ceva vreme, o relație este manifestarea perfectă a sinelui, așa că gândește-te bine la modul în care vezi tu lucrurile în relații.
Cum te prezinți în relațiile tale?
Ce nevoi ai?
Sunt ele mai importante decât nevoile partenerului/ei?
Crezi că celălalt poate să reziste cu mai puțin, doar ca să ai tu mai mult?
Ce fel de partener ești? Iubitor, cooperant, constructiv sau unul rigid, intolerant și uzurpator?
Mi se pare extrem de important să vedem cum relaționăm. Nu de alta, dar văd extrem de mulți oameni care nu-și asumă partea lor de relație, dar se plâng de mama focului că nu sunt iubiți/e.