'In război și în iubire... totul este permis''.
Nu știu exact cine a născocit vorba asta, însă văd că se folosește și nu sunt deloc de acord cu ea.
Oamenii au crezut că în război se poate orice.
Rezultatul?
Holocaust, bombe atomice și atrocități greu de imaginat.
La fel, oamenii au crezut că în dragoste se poate orice.
Rezultatul?
O întreagă cultură a abuzului.
Cred că ar fi momentul să acceptăm faptul că în iubire chiar nu este permis orice!
Cred că a sosit momentul să curățăm iubirea de confuzii, de imaturități și de rău!
Da, ați auzit bine - de rău!
Vorba asta poate avea sens doar dacă acel 'orice' nu iese din sfera binelui.
Doar așa!
Câtă vreme în enunț nu se strecoară această nuanță, se lasă suficient loc pentru abuz, pentru rău și atunci nu pot fi de acord.
Serios, chiar nu v-ați săturat să vedeți atâta rău manifestat sub numele iubirii?
Chiar nu v-ați săturat de suferință?
Știu, este confortabilă, însă nu v-ați săturat de jelătanie?
Chiar nu vreți să fie bine?
Atunci când crezi că în dragoste se poate orice, e clar că iei în calcul inclusiv ideea de a-i face rău aproapelui.
Haideți să nu ne mai credem sfinți, haideți să nu ne mai credem imaculați.
Nu suntem!
Suntem oameni și avem în noi o grămadă de mizerii.
Ia gândiți-vă, cum ar fi ca atunci când ne-am cupla, să ne întrebăm: vrei să ne tragem de mizerii?
N-ar mai fi atât de romantic, nu credeți?
Însă ar avea sens.
Pentru că, oricât de romantici am fi, oricât de orientați spre iubire declarăm că suntem, oricât de dezvoltați personal avem pretenția că suntem, tot există cantități considerabile de mizerie în noi, țipare hidoase de comportament și relaționare, părți din noi care pot face rău unor alte persoane.
Chiar ieri am făcut un video pe tema: de ce ne fac rău persoanele care țin la noi?
Iar răspunsul era simplu: pentru că le suntem la-ndemână!
Și își permit să-și activeze mizeriile, știind că iubirea este reciprocă și noi le vom ierta ieșirile în decor.
Vedeți unde duce vorba asta?
Vedeți unde se ajunge atunci când crezi că în iubire totul este permis?
Nu!
Chiar nu este!
Iubirea are nevoie de reguli.
Nu de legi, de reguli.
De reguli care să îi păstreze pe cei doi parteneri în armonie, în înțelegere, într-un joc superb al aprecierii reciproce, de reguli care să contreze rapid orice apariție a mizeriei din noi.
Iar pentru asta este nevoie că cei doi să aibă un psihic sănătos!
Adică să înțeleagă faptul că iubirea este, înainte de orice altceva - BINE!
De la tine și spre tine!
Atunci când înțelegi asta, atunci când ai un psihic sănătos, reacționezi instantaneu la orice formă de abuz!
Face sens?
Haideți să nu mai înghițim pe negustate orice vorbă care circulă în social.
Haideți să nu mai luăm de bună orice invitație la abuz.
Haideți să învățam să iubim!