Tu te-ai întrebat vreodată de câte ori ai înșelat iubirea?
Nu?
Ar fi bine să o faci!
S-ar putea să descoperi, cu o anumită doză de șoc, faptul că nu ești nici pe departe perfect/ă, nici pe departe o persoană extraordinară sau vreun zeu/zeiță.
S-ar putea să descoperi că ai perioade în care ești extrem de greu de suportat sau că ai perioade în care ești cumplit de plictisitor/oare sau, de ce nu, că în pat ești de o previzibilitate incredibilă.
Ei?
Cum ar fi să descoperi toate astea?
Ai mai da vina pe celălalt pentru eșecul relației voastre?
Te-ai mai grăbi să cauți vinovatul unic?
Ai mai încerca să îmbraci haina de victimă?
Chiar sunt curios!
Uite, chiar aseară am văzut un titlu care suna cam așa: doar eu am încercat să salvez relația!
Excelent!
Numai că nu mi se pare deloc vreun titlu de glorie.
În cazul relațiilor, nici măcar 'mintea de pe urmă' nu mai e suficientă.
Nu mai spun că e posibil ca tocmai persoana care anunță că a încercat să salveze relația, tocmai ea, s-a chinuit să o distrugă din toți rărunchii.
Așa că genul ăsta de declarație nu mai mișcă deloc.
Vedeți dumneavoastră, suntem orbi!
Orbi și, de ce nu, uneori, proști!
De multe ori avem senzația că e bine, însă ne bazăm pe ceea ce avem noi în cap.
Până când ne trezim cu ochii în soare.
Pe bune, câți dintre noi pun următoarea întrebare: ești okay? Te simți okay în relație?
Fac pariu că procentul este ridicol.
În schimb preferăm să presupunem că e bine.
Pe ce ne bazăm?
Pe faptul că nu se întâmplă nimic notabil!
Nu scandaluri, nu tensiuni, nu evenimente... nimic.
Ce bizar!
Tocmai asta ar trebui să ne arate faptul că ceva e în neregulă, nu credeți?
Atunci când există tensiuni, sigur, nu zilnic, înseamnă că relația e vie.
Unde nu există tensiuni, unde nu se întâmplă nimic, mai că-ți vine să așterni o piatră de beton deasupra.
Am trecut prin asta și vă spun - nu vă culcați pe o ureche!
Se poate să vă treziți că filmul pe care îl aveți vă aparține, iar partenerul/a este în alt film.
Și la revedere!
Când se întâmplă asta, chiar nu mai poți să spui că iubești!
Aia e mai degrabă frică sau, de ce nu, imaturitate.
Cum adică iubești, dar el sau ea te înșela de 2 ani?
Păi tu unde erai?
Vă dați seama câtă deconectare există în relații, din moment ce acordul fîn este atât de alterat?
Poți să spui că iubești, când celălalt te înșela de ani și ani de zile?
Este un actor/actriță excelent/ă sau tu nu mai erai, de fapt, în relație?
Gândește-te bine!
Mai există iubire sau doar siguranța aia după care alergați toate, sufocând cu ambele mâini orice șansă de conectare și de creștere... în doi?
Sau... și mai ciudat, nici măcar n-ai fost vreodată în relație?
Tu de câte ori înșeli iubirea?
Fă-ți o scurtă radiografie a vieții.
S-ar putea să obții niște răspunsuri cu totul surprinzătoare!