E greu de tot cu bărbații ăștia!
Nu vor să înțeleagă și basta!
Unii dintre ei habar n-au pe ce lume trăiesc sau în ce secol.
Iar dacă văd ceva scris sau spus de un idiot ca mine, sar ca arși.
Și, în loc să încerce să argumenteze sau să dezbată, înjură.
Fix ca niște copii răzgâiați!
Asta am pățit la unul dintre filmulețele postate recent.
'Bai, specialistule! Înainte să mănânci c***t, mai bine deschizi ochii și vezi pe ce planetă trăiești. Am fost cu o semi-femeie, care m-a înșelat în timp ce eu băteam Europa încercând să asigur confortul necesar relației. Vrei să spui că tot eu am avut creierul mic?'
Mă rog, înjurăturile le-am scos din context.
Mesajul cam ăsta era.
Ce i-am răspuns?
''Oricat de dur ar suna, da, ai avut creierul mic!
Pentru că ai crezut în Moș Crăciun!
Pentru că ai crezut că dacă aduci bani în casă, ea va fi fericită.
Pentru că ai crezut că o relație trăiește la distanță sau la fără frecvență!
Ai avut creierul mic și poți să mă înjuri cât vrei. Mi se rupe!'
Fix așa i-am răspuns!
Acum, vă rog să îmi permiteți să dezvolt.
1. Ai crezut în Moș Crăciun
Adică în ideea că bărbatul trebuie să fie unicul furnizor de resurse în cuplu.
În secolul ăsta?
Pe bune?
Studiile arată că nici femeile n-ar trebui să-și dorească asta.
În plus, femeile care stau acasă și cresc copii sunt mai deprimate decât cele care au copii, dar merg la muncă.
Banii nu aduc fericirea!
Sigur, au rolul lor, până la un punct!
Însă dacă tu crezi că banii sunt suficienți, atunci încearcă să-i atingi pielea după 1 an de neatingeri. Să vezi ce vei simți!
Degeaba vrei tu să îi asiguri confort financiar, dacă emoțional îi oferi deșert!
2. Pentru că ai crezut că o relație se trăiește la distanță sau la fără frecvență
Ai grijă de femeia ta, vorba cântecului.
Ochii care nu se văd, se schimbă!
Reține asta!
Este un adevăr!
Drept urmare, dacă pleci cu lunile, să nu crezi că ea va sta cuminte ca o oiță ascultătoare!
Femeia are nevoie de iubire, iar asta înseamnă în primul și în primul rând prezență fizică de calitate.
Altfel se usucă pe picioare!
Nu știu ce e în capul bărbaților!
Jur!
Băi, fraților, trăim în secolul 21.
Femeia își poate oferi și singură resursele.
Ce faci, însă, cu nevoile ei?
Emoționale?
Fizice?
Pe alea cine i le oferă, dacă tu oferi doar stabilitate financiară?
Antrenorul de la sală?
Maseurul?
Și te miră?
Suferi?
Păi ce credeai?
Că o să-ți facă statuie pentru absență din viață de cuplu?
Nu mă înțelegeți greșit, înțeleg anumite situații în care unul alege să se sacrifice.
Însă, haideți să fim serioși, merită?
Eu nu cred în aceste sacrificii.
Eu nu cred că fericirea merge cu: hai să ne sacrificăm viaa de cuplu 2-3 ani și după aia vom fi fericiți.
Da, e posibil să fiți, separat!
Cred că sunt foarte rare cazurile în care să funcționeze asta.
Drept urmare, da, îți spun din nou, prietene drag, ai avut creierul mic!
Și nu trebuie să-ți faci procese de intenție pentru asta!
Toți trecem prin asta, până când învățăm cum funcționează lucrurile, până când învățăm să renunțăm la credințele limitative, până când ne deschidem suficient de mult pentru a putea comunica în mod real și eficient în cuplu.
Toți suntem proști până la un moment dat!
Ține de noi să decidem dacă acel moment dat este mai devreme sau mai târziu.
Este simplu!
Să-ți acuzi iubita sau soția de joc în deplasare, când tu nu te-ai prezentat la meci, asta chiar mi se pare o dovadă de creier mic.
Păreri?