Omul puternic este cel care nu ezită să ceară ajutor!
Nu ține în el și nu crede că poate să le ducă pe toate!
Terminați cu prostiile! Nu sunteți de fier!
Nu merită să mizați pe cartea auto-suficienței!
Suntem animale sociale, ceea ce înseamnă că suntem construiți pentru a ne conecta unii cu ceilalți!
Câtă vreme suntem ființe relaționale, este cât se poate de firesc să cerem ajutorul!
Și să ne angajăm să îl oferim atunci când ni se cere ajutorul!
Cam asta înseamnă reciprocitate și este o parte importantă a relațiilor interumane!
Dacă cineva îți spune: 'am nevoie de ajutorul tău!', iar tu spui: 'Nu mă interesează, descurcă-te', sau 'sunt ocupat, n-am timp, descurcă-te', atunci calitatea relației dintre voi se deteriorează imediat!
Atunci când o persoană semnificativă îți cere ajutorul, nu există 'nu mă interesează' sau 'n-am timp', lași orice și îți faci timp.
Asta înseamnă o relație semnificativă - să fii capabil să răspunzi adecvat unei cerințe venită din partea unei persoane care contează!
Partea proastă este că trăim într-o societate care ne spune să nu fim vulnerabili, deci să nu cerem ajutorul!
Trăim într-o societate care ne spune că nu trebuie să avem nevoi, că totul pleacă de la noi.
Până la un punct, ăsta este un adevăr, dar ce te faci că genul ăsta de gândire poate duce la construcții păguboase, de genul: 'n-am nevoie de nimic de la tine și chiar dacă am nevoie, nu voi exprima această nevoie'.
Okay, să analizăm puțin:
1. 'n-am nevoie de nimic de la tine' - asta înseamnă așa: 'nu-mi pasă de tine, nu mă interesează deloc să am o conexiune cu tine, deci relația noastră nu contează'
2. 'chiar dacă am nevoie de ceva, nu voi exprima asta' - adică voi ține în mine până când voi face poc!
Sună cumva specific relațiilor actuale, nu credeți?
Această strategie de a acumula frustrări până la refuz!
Revenind, într-o relație sănătoasă, oricare dintre parteneri trebuie să poată să spună: 'am nevoie de ajutorul tău', fără să se teamă că va fi judecat, mustrat sau batjocorit pentru asta.
Iar celălalt ar trebui să răspundă așa: 'sunt aici pentru tine, hai să vedem ce putem face' și să se angajeze imediat în proces!
Asta înseamnă sănătate relațională!
Cel care emite cerința se simte în siguranță, se simte înțeles și conținut; iar cel care se angajează să ajute, oferă siguranță, suport și îl susține pe celălalt în rezolvarea problemei cu pricina.
Fără caterincă, fără contabillizare, fără reproșuri stupide, fără devalorizare!
Cu compasiune, cu empatie, cu dorința de a reuși împreună!
Că doar de aia avem relații, nu pentru a ne distruge reciproc!
Și tare mișto ar fi să reușim să cerem ajutorul în toate tipurile de relații pe care le avem!
De ce nu reușim?
Pentru că ne este frică!
Pe bună dreptate, uneori!
Dar despre asta vorbim mâine!