Mă port frumos pentru că așa sunt eu!
Nu pentru că faci tu ceva anume!
Aici nu vorbim despre troc: oferi/ofer.
Aici vorbim despre educație, valori și principii de viață.
Despre ceea ce numi integritate.
Sigur că pe parcursul vieții poți întâlni persoane care au probleme de comportament: nu știu să respecte, nu știu să aprecieze, sunt agresive, nu știu să iubească etc...
Și aleg cartea mârlăniei, devalorizării, neiubirii etc...
Dar cine te obligă să stai lângă asemenea persoane?
Ai ghicit! Nimeni!
Iar aici intervin ceea ce noi, psihologii, numim, limite sănătoase!
Uneori nu poți să îi eviți total pe acești oameni.
Sunt de acord cu asta.
Însă poți să-ți calibrezi discursul astfel încât să nu întreții prea mult relațiile cu ei, sau să nu le permiți să-și exercite influența asupra ta.
Problema apare atunci când îi bagi în viața ta, atunci când te combini cu ei.
Aici e clar că ai o problemă la capitolul limite sănătoase!
În sensul că nu prea le ai și permiți să între orice/oricine în viața ta.
Iar asta nu este în regulă.
Mai ales pentru dezvoltarea ta emoțională.
Să nu mă înțelegeți greșit - și eu mă pot purta ca un nemernic!
Dar aleg să nu o fac.
Pe vremuri, când eram mai tânăr, eram extrem de combativ, în sensul că dacă cineva mă ataca, îi răspundeam atât de dur, încât persoana aia se bloca... pur și simplu îngheța!
Acum, la maturitate, am învățat să controlez zona asta.
Și apelez la câteva șmecherii simple:
1. Nu permit să apară în jurul meu caractere discutabile.
Iar dacă se întâmplă să îmi scape vreunul, am grijă, vorba unei celebre scriitoare, să nu depășim discuțiile despre starea vremii.
Persoanele alea nu vor avea acces la informații profunde despre viața mea.
2. În cazul în care cineva s-a dovedit leopard - știți voi proverbul - și își dă arama pe față, în secunda doi închei orice conexiune cu acea persoană.
Serios, sunt prea bătrân pentru ''erori' sau coincidențe!
O persoană care își expune părerea despre tine într-un mod extrem de agresiv, după ani de zile de gravitare în același cerc de oameni, nu-și va schimba acea părere.
Așa că e inutil să încerci să mai comunici cu ea.
Iar dacă se întâmplă să nu o poți evita 100%, aplici regula de la punctul 1.
3. Mă port frumos pentru că așa sunt eu
Asta ține de educația primită acasă.
Și de la asta nu mă dezic.
Țin minte că în anii de hip-hop (și au fost vreo 22 de ani), mulți se mirau că ne exprimăm frumos, articulat, că avem maniere.
Se așteptau să fim băieți de cartier.
Sigur că trăiam în cartier, însă și eu și colegul meu am citit biblioteci întregi, iar asta se vedea din comportamentul nostru, din discurs și versuri.
Atunci când cineva își condiționează purtările, vorbim despre manipulare.
Ceva de genul: tu m-ai făcut să mă port așa.
Sau: dacă nu faci cum spun eu, scot balaurul.
Mă iertați, dar asta este o vrăjeală care maschează o lipsă de educație.
Vă rog să mă credeți, am un bagaj extrem de bogat de înjurături și expresii de stradă, însă dacă mă uit la un an, nu cred că am nevoie de ele mai mult de 2-3 ori, iar asta se întâmplă, în general, atunci când vreun speriat de bombe, care s-a trezit pe partea greșită a patului, se trezește să mă atace pe Facebook.
În viața reală, am suficiente cuvinte la mine, încât să nu fie nevoie să mă abat de la titlu: ''mă port frumos pentru că așa sunt eu''.
Sunt tare curios la voi cum stau lucrurile?
Cum stați cu limitele sănătoase?