''Andrei, mă tem că voi rămâne singur/ă și nu nu știu ce să fac''.
Aud suficient de des această formulare, încât să mai cred în coincidențe.
Da, în lumea asta sunt oameni care au abilități de a rezolva probleme și, deci, se descurcă mai ușor în situații de çriză și oameni care nu au aceste abilități și orice mic dezechilibru este o tragedie.
Te-ai întrebat vreodată care e planul tău de viață?
Ce anume este despre tine în propria viață?
Și ce anume este despre ceea ce altcineva îți poate oferi?
Un om care are o relație de calitate cu el însuși, chiar nu are o problemă în a-și oferi timp de calitate atunci când nu se află într-o relație de cuplu.
E ceva normal pe lumea asta.
El știe că nu doar relația de cuplu îl definește și atunci știe să aibă o rețea de conexiuni sociale, de relații de calitate, care să îi ofere satisfacție și împlinire.
Am scris acum câteva zile și mă văd nevoit să repet: oamenii îi ajută pe alți oameni prin relații de calitate!
Iar aceste relații încep cu tine!
Da, ai citit bine - CU TINE!
Cum ești atunci când ești tu cu tine?
Te simți bine, sau îți vine să fugi?
Îți suporți toanele?
Îți suporți obiceiurile?
Gândurile?
Comportamentele?
Cum e?
Ce îți răspunzi la toate aceste întrebări?
Hai să te mai întreb ceva: atunci când nu mai ai niciun rol - de partener, de angajat, de copil, de prieten, cine ești?
Ce anume te definește?
Dacă ție ți-e greu să trăiești cu tine, cum crezi că se va descurca altcineva?
Mai bine?
Este asta o așteptare realistă?
Vezi ce importantă este relația ta cu tine?
Atunci când relația ta cu tine este una bună, una armonioasă, îi ajuți și pe ceilalți să trăiască alături de tine.
Pe cei din familie, pe prieteni, pe colegi, pe partener/ă etc...
Atunci când relația ta cu tine este una bună, îi ajuți pe toți, inclusiv pe tine.
Are sens?
Ia-ți câteva minute și gândește-te la tine!
Ia-ți câteva minute și conectează-te la ceea ce ai.
Adică la tine!
Nu te mai gândi la ceea ce-ți lipsește - adică un/o partener/ă!
Nu, nu asta îți lipsește, ci conectarea cu tine!
Degeaba îți dorești o relație, câtă vreme tu fugi de tine, câtă vreme tu nu stai să vorbești cu tine, să te înțelegi pe tine.
Nu îți va ieși.
Relația aia nu va fi o construcție, ci un clei care acoperă niște goluri.
Nu va fi o energie pozitivă, ci o energie care îl va seca... pe celălalt.
De resurse, de iubire, de nervi, de timp...
Și, ghici ce se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu.
Vei rămâne tu cu tine și cu fuga de sinele tău autentic.
Și o vei ține tot așa, fără un rezultat palpabil.
Doar o serie întreagă de eșecuri și frustrări.
În concluzie, nu ești curios ce ai să-ți spui atunci când stai tu cu tine?
Crede-mă este primul pas pe drumul construcției unei vieți cu sens.
Ce zici, te bagi?