Trăiește! Și bucura-te de ceea ce ai!

Ieri am împlinit vârsta de 45 de ani!
Frumoasă vârstă, ar spune unii.
Sincer?
Habar n-am.

Nu stiu dacă e mai frumoasă ca 40 sau 44, sau e mai nașpa ca la 35.
Pur și simplu nu îmi pasă de această cifră.
Important este cum sunt și cum mă simt.
Cum sunt eu cu mine, cu cei apropiați și cu lumea în general și cum mă simt, evident, în aceeași ecuație.

Ieri, pe seară, zăcând fără miză pe canapea, mi-am adus aminte de primul meu text.
Așa, ca un soi de bilanț.
Și l-am citit.
Wow.
Ce tâmpenii am putut să fac la viața mea.
Uneori nu-mi vine să cred.

Însă știți la ce este bun textul ăla și comparația?
La testarea traseului de viață.
La măsurarea evoluției.

Atunci, în septembrie 2013, eram un individ în construcție.
Îmi lipeam pereții, cum s-ar zice.
Azi, pe 10 ianuarie 2022, sunt om liniștit, un om mulțumit cu ceea ce este, cu ceea ce simte, cu ceea ce are, un om care încearcă atât cât poate să ofere bine, să facă bine, să fie util celorlalți, un om care și-a potolit furiile, un om care și-a înțeles punctele slabe și a lucrat serios la ele, un om care și-a schimbat enorm percepția, un om care se bucură de experiențe, chiar dacă nu obișnuiește să le claxoneze.

Ce am mai observat în ultima vreme?
Că nu mai simt nevoia să mă arăt atât de mult.
Pe vremuri - și mai ales în pandemie - obișnuiam să ies mult și să postez mult.
Acum, chiar dacă plec destul de des, nu mai postez la fel de mult.
Poate că și ăsta este un semn de liniște interioară.

Acum, la 45 de ani, sunt un om care investește mult în pregătirea lui, un om care se bucură de tot ceea ce învață, un om care se bucură de interacțiunile cu oamenii cu care lucrează, un om care și-a făcut un obicei ca zilnic să aibă grijă de relația lui.

Azi sunt acel om care trăiește!
Acel om care stă și își verifică propriile stări, zi de zi, încercând să se înțeleagă mai bine.
Un om care-și răsfață creierul cu idei frumoase, care încearcă să-și agreseze cât mai puțin corpul, un om care iubește și se bucură de iubire.

Există vreun secret pentru asta?
Nu, nu e nimic secret!
Se numește cunoaștere - de sine și de ceilalți.