Oamenii care se iubesc au grijă unul de celălalt.
Inclusiv atunci când se ceartă.
Mai ales atunci când se ceartă!
Este foarte important.
Desi, dacă mă uit bine în jur, lucrurile nu se întâmplă tocmai așa.
În realitate, puțin sunt cei care reușesc să se certe cu grijă.
Sigur, nu mă grăbesc să spun că sunt puțini cei care se iubesc cu adevărat, desi nu cred că aș exagera prea mult însă, din interacțiunea cu oamenii, observ orice, mai puțin grijă.
De ce este necesar să învățăm să ne certăm cu grijă?
Simplu!
Pentru a nu ne distruge relațiile.
De aceea, mi se pare important să discutăm despre modalitățile de ieșire din conflict, sau de management al situațiilor conflictuale, încă de la începutul relației.
''Tu cum te certț?'' - mi se pare o întrebare legitimă.
Deja simt cum unii au dat ochii peste cap... 🙂
Însă este important să știm cum facem ''la nervi''.
Mai mult, mi se pare cât se poate de bun simț să căutam soluții dinainte.
Adică să prevenim.
Să vă dau un exemplu, dacă unul știe că se aprinde rapid și că nu se mai controlează - ceea ce este o realitate, pentru că în momentul în care ai intrat în starea de luptă, nu te mai interesează să ai grijă de celălalt, ci să câștigi lupta -, poate să-i spună celuilalt să încerce să-l tempereze sau, cel puțin, să nu amplifice scandalul.
Din păcate, am văzut destule situații conflictuale în care, desi celălalt știe ce se întâmplă, bagă în mod intenționat bățul prin gard.
Sincer, dacă oamenii ar avea posibilitatea să vadă ce își fac, probabil că ar deveni mai atenți. Nu degeaba, în Statele Unite, anumite ședințe de terapie de cuplu se filmează...
Este important să poți să vezi cum interacționezi, pentru a putea înțelege că, uneori, această interacțiune este extrem de distructivă.
În momentul în care am activat stările de răspuns automat la stres, devine aproape imposibil să mai putem avea grijă unul de celălalt.
Și, în acest context, se varsă cuvinte extrem de dure, cuvinte care nu mai pot fi luate înapoi. Drept urmare, așa cum ne antrenăm să ne iubim, ar fi util să ne antrenăm și să avem grijă de celălalt atunci când apare o situație conflictuală.
Iar pentru asta este nevoie să ne mărim fereastra de toleranță, adică acea zonă optimă de funcționare, acolo unde poți să și gândești și să și simți în același timp.
În această fereastă, poți înregistra provocări, sau chiar zone de conflict sau emoții complicate, însă le poți manageria, fară să fie nevoie să urci în hiper-excitare, acolo unde ai că variante lupta sau fuga, sau în hipo-excitare, acolo unde poți ''îngheța'', poți colapsa, poți face pe plac, sau poți plânge după atașament.
În toate aceste stări, nu prea iți mai pasă să-l protejezi pe celălalt, deci și relația. Stiu că pare teorie, însă ar fi util să vă gândiți ce faceți voi atunci când apare o stare conflictuală.
Ce se întâmplă?
Luați foc și ajungeți inclusiv la confruntare fizică (nu râdeți, există și lupte parte-n parte)?
Sau puteți găsi rapid soluții?
V-ați întrebat vreodată de ce unii nu ajung la scandal?
Ce fac ei?
Ei bine, nu credeți că ar fi cazul să o faceți?