Mai țineți minte când v-am întrebat: ''ce ești dispus să faci cu viața ta sexuală?'', adăugând că este o întrebare care ar trebui să fie pusă înainte să intri într-o relație?
Ei bine, a sosit momentul să vorbim despre asta, deoarece mi se pare un subiect extrem de important.
Acum câteva zile, am postat următorul mesaj: ''atunci când sexul dispare din relație, intervine un gol, iar acest gol va fi umplut de cineva la un moment dat. De ce? Pentru că gol în relație înseamnă spatiu pentru cineva din afara relației'.
Ei bine, la aceasta postare, cineva a comentat ceva de genul: sexul e trecător, el va dispărea la o anumită vârstă și atunci rămân alte valori, precum respect, înțelegere, empatie, loialitate etc... dorința intimă se diminuează.
Revenind la întrebarea de mai sus, în cazul de față, un posibil răspuns ar fi: cum ce să fac cu viață mea sexuală? O îngrop, îi fac un parastas și apoi mă bucur de abstinență!!!
Nu vreau să par răutăcios, însă atunci când pleci la drum cu genul acesta de profeție, parcă întorci clepsidra și aștepți ca nisipul vieții tale sexuale să se scurgă.
E ca și când te-ai bucura să vezi că fiecare firicel de nisip - în cazul de față fiecare conectare sexuală/ intimă se consumă.
Este așteptarea finalului erotic. Decesul erotic!
Întrebare: cine decide la ce vârstă dispare sexualitatea?
Nu cumva cel/cea care scrie profeția?
Nu de alta, dar Jane Fonda are o vârstă considerabilă și militează pentru existenta vieții sexuale.
Deci?
Despre ce termen de expirare vorbim?
Nu cumva este vorba despre:
1. O percepție eronată despre sex
2. Educație precare despre ce înseamnă sexualitate
iar lista poate continua cu:
3. temeri cu privire la îmbătrânire etc?
Eu am 46 de ani și nu am deloc de gând să îmi opresc viața sexuală. Sigur că apreciez sinceritatea, respectul, loialitatea etc, însă m-aș simți trădat ca partenera mea să decidă unilateral terminarea vieții noastre sexuale.
Nu cumva ar fi o formă de infidelitate?
De trădare a iubirii noastre?
Unde scrie că o femeie de 50 sau 60 de ani nu mai are de ce să facă sex?
Nicăieri.
Ea decide dacă vrea sau nu și, fac pariu că dacă facem o analiză a motivelor, vom găsi motive ce țin mai degrabă de forma corpului, trecerea timpului, rușine etc...
În plus, cine a spus că pasiunea trebuie să fie ca la început?
Și dacă se diminuează, ce?
Nu se poate întreține?
Sigur că se poate!
Sexul nu este wow doar la început.
Nu ar trebui să fie așa.
De aceea i se spune viață sexuală - pentru că este vie și creste, se dezvoltă.
Încotro?
Fix în direcția în care decid cei doi.
Fiecare cuplu are ritmul lui de funcționalitate sexuală și nimeni din afară nu are dreptul să decidă ce e bine și ce nu pentru ei.
Ei decid.
Însă, atunci când decizi că viața sexuală este gata, doar pentru că așa vrei tu și speri ca celalalt să aprecieze asta, desi n-a fost consultat/ă, atunci poate că n-ar fi rău să te întrebi dacă așteptarea ta este realistă/ sănătoasă.
Bineînțeles că pot apărea condiții medicale sau de alta natură, ce pot altera viața sexuală într-un cuplu.
Însă și aici există suficiente posibile soluții, astfel încât să putem funcționa în continuare împreună.
Să știți că nu este nimic ieșit din comun dacă scriem un alt gen de profeție.
Ca de exemplu: voi încercă să fac tot ce pot, astfel încât să ne bucurăm de o viață sexuală cât mai lungă și mai plăcută.
Ce ziceți de asta?