Dimineata am postat urmatorul mesaj: ''Cea mai mare provocare a vietii este sa inveti sa cresti intr-o relatie!
Iar asta nu este doar despre tine, ci despre voi!''
Mi se pare extraordinar de important, insa pana sa apara aceasta provocare si sa se puna in miscare, as mai aduce in discutie un element: selectia persoanei pe care ti-o bagi in viata!
Un element cel putin la fel de important ca si cresterea in relatie!
Serios, daca iti bagi in viata un cosmar, o persoana extrem de rigida, o persoana agresiva, o persoana cu tulburari de personalitate, o persoana care bubuie de adictii, este greu sa vorbesti sau sa astepti vreo crestere.
Sigur, de-a lungul celor peste 10 ani de activitate in zona relatiilor, intai ca blogger si de cativa ani in calitate de psiho-terapeut, am auzit foarte multi oameni vorbind despre aceasta crestere.
Din pacate, in cele mai multe cazuri, dincolo de cuvinte nu am gasit mare lucru. Nici macar o explicatie clara cu privire la ce inseamna aceasta crestere in relatie, aceasta crestere in doi.
Iar aici v-as ruga sa puneti pe pauza orice razboi si orice resentiment, indiferent ca sunteti femeie sau barbat.
Daca vorbim despre crestere, nu are niciun sens sa ramanem in paragidma ''ba pe a ma-tii''. Chiar nu ajuta pe nimeni. Este profund distructiva si anti-relatii.
Si atunci, un prim pas in dezvoltarea bazelor cresterii in relatii ar fi raspunsul la intrebarea: cat de dispus/a sunt sa fiu un/o partener/a mai bun/a? Ce sunt dispus/a sa fac? La ce sunt dispus/a sa cedez? Ce mi-as dori sa invat/dezvolt/perfectionez in relatia mea?
Stiti care este principalul dusman al dezvoltarii relationale?
O auto-cunoastere precara! Si un caracter care supra-compenseaza aceasta lipsa de cunoastere de sine.
Unii ii spun orgoliu 🙂
Ceva de genul: eu n-am nevoie sa invat, stiu!
Acolo este stop joc! Stop relationare de orice fel!
Iar daca te mananca pielea sa intrebi: de unde?... va iesi ceva cel putin interesant, dar nu neaparat si productiv.
Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca o relatie inseamna doi, atunci sansele ca relatia aia sa mearga se taie din prima clipa.
Da, stiu, imi vei spune ca ai N exemple de cupluri care se iau de gat zilnic, dar care sunt impreuna 🙂
Intrebarea este: sunt fericiti?
Sa stiti ca nimeni nu este nascut specialist in relationare!
Nimeni!
Asta se invata traind, incercand, repetand, eliminand ce nu e bun, invatand, armonizand, intreband...
Este un proces complex, care se desfasoara zi de zi.
Nu ai cum sa obtii crestere in relatie la fara frecventa, sau punand pe primul loc orice altceva: prietenii, munca, familia, copii etc...
Nu ai cum.
Pentru a putea fi un bun partener, ai nevoie sa:
1. Lucrezi la tine pentru a intelege cum si de ce functionez asa cum functionezi
2. Sa lucrezi la relatie - pentru a intelege de ce aduci in viata ta un anumit tip de parteneri/e si cum poti modifica anumite chestiuni care se tot repeta?
Iar asta necesita un proces anevoios de auto-educare si de a-i permite celuilalt sa-si exercite influenta, acceptand-o, fireste!
Iar acest proces este musai sa fie reciproc - deci nu doar unul lucreaza, iar celalalt sta si evalueaza.
Iar aici as dori sa ma adresez doamnelor care, nu stiu pe ce principiu, au senzatia ca se pricep mai bine la relatii.
Nu va pricepeti!
Nu aveti de unde sa va pricepeti, asa ca lasati orgoliile si invatati sa fiti in relatii.
Va ador, insa nu pot sa nu vad cum incercati sa controlati totul dintr-o pozitionare superioara absolut aberanta!
Nu stiti sa fiti in relatii!
Iar daca reusiti sa acceptati asta, va rog sa ma credeti... lucrurile se pot imbunatati spectaculos.
Daca veti continua sa va imbracati in orgolii... veti ramane singure, indiferent de statut sau de cat de bine aratati.
Caracterul este principalul factor care te aduce in situatia de a fi singura!
Tineti minte vorba asta (bineinteles dupa ce epuizati setul de injuraturi indreptate spre subsemnatul).
Stiu ca iar se vor gasi persoane care vor spune ca sunt partinitor si ca iau partea barbatilor. Nu o iau.
Am spus de la inceput ca nici noi nu stim sa fim in relatii.
Insa m-am simtit nevoit sa apas putin pedala, deoarece vad cum se pozitioneaza doamnele vizavi de relatii si ma apuca durerile de cap.
Nu sunteti superioare!
In cele mai multe cazuri, in spatele superioritatii se afla muuuulta frica!
Terminati cu asta!
Suntem oameni, iar rolul nostru este acela de a fi si de a creste impreuna!
Cata vreme refuzam sa intelegem asta, dezastrul relational din prezent nu se va termina.