Pentru unii, viata e o scena de teatru. Pentru multi, viata e o scena de teatru, daca tinem cont de falsitatea cu care incep mult prea multe relatii.
Am uitat sa fim noi, am devenit niste actori, niste mimi, niste indivizi care mint, care sunt altceva decat ceea ce sunt de fapt si, culmea, unii chiar asteapta premii pentru rolurile lor.
Tot mai multi oameni vor sa fie in centrul atentiei, fara sa-si dea seama ca asta poate fi o boala, iar iubirea poate deveni toxica.
Vestea proasta este ca centrul Universului nu poate fi nici peticit (a se citi multumit) si nici f***t!
Asa ca oamenii care se plaseaza in centrul Universului, oamenii care se cred cei mai importanti, nu prea au cum sa functioneze intr-o relatie normala, chiar daca relatiilor lor debuteaza cu o mega-pasiune...
Oamenii care cer mereu atentie, iubesc isteric si te epuizeaza, te ard, te sufoca. Relatiile cu asemenea oameni se incheie radical si cu mari involburari de energie.
Cum poti avea o relatie cu cineva care este tot timpul nesatisfacut din punct de vedere emotional?
Teatralii functioneaza pe doua directii - se simt inutili atunci cand nu le acorzi atentie si se cred speciali si unici atunci cand le acorzi atentie. Oricum o dai, nu ai cum sa ai parte de liniste.
Ei sunt actorii propriei vieti, iar tu esti publicul care trebuie sa-i aplaude. Pentru tine, aceasta piesa de teatru este un cosmar, iar ei au rolul principal.
Cand te indragostesti de o persoana de acest gen, te indragostesti practic de un sac fara fund. Orice ai face, orice ai incerca, ei vor mereu mai mult.
Iar daca simt ca doza ta de iubire nu e suficienta, nu vor ezita sa o caute rapid in alta parte.
Oamenii care vor sa fie apreciati cu orice pret au o stima de sine scazuta, iar tu ai un singur rol - sa le-o ridici. Nu reusesti tu, va reusi altul. E simplu! Tinte sunt destule...
Din pacate pentru acesti oameni, viata nu e o scena de teatru, ci o constructie ce nu poate functiona cu unul pe post de centrul Universului si celalalt pe post de public.
In teatru e posibil orice, insa in viata lucrurile stau cu totul altfel.
In viata nu exista relatii fericite, daca nu exista doua persoane fericite. Atunci cand doar una e fericita, lucrurile scartaie, nu sunt in regula si toata constructia intra in zona fictiunii.
Spre deosebire de teatru, viata nu iti ofera premii. Viata in sine este un premiu si nu ai niciun motiv sa nu te bucuri de ea si cu atat mai putin sa joci roluri sau sa porti masti.