Ati observat vreodata cate de erori de perceptie fac oamenii sub umbrela unei relatii sau a casniciei?
Cum condamna ei fara drept de recurs oamenii din jur?
Sa nu-mi spuneti ca nu ati facut-o niciodata.
Atunci cand se afla intr-o relatie, multi oameni au senzatia ca au intrat cumva intr-un univers paradisiac si ca viata lor este ceva ce nu s-a mai pomenit.
Din acest punct de vedere, oamenii casatoriti sunt si mai 'periculosi'. Ei sunt cei mai drastici judecatori. Nici nu vreau sa ma gandesc de cate ori am facut-o si eu.
In ochii oamenilor casatoriti, un barbat ca mine este un barbat second-hand, un rebut, un simbol al ratarii sociale, o epava... este acel barbat pe care 'femeia nu l-a lasat de bun ce e'.
Am intalnit de multe ori genul asta de mentalitate la oamenii casatoriti. Nu stiu cum se face, insa unii imi dau senzatia ca se tampesc dupa ce semneaza actele alea.
Au senzatia ca au semnat un certificat care le atesta iubirea sau ceva si ca viata lor este perfectiunea intruchipata.
Iar cand le spui - 'mai vorbim peste 2-3 ani, iti raspund agresiv ca lor nu li se poate intampla nimic, ca ei se iubesc'...
Ajunsi la adapostul conjugal, ei condamna fara sa clipeasca tot ce e in jur. Nimeni nu are dreptul sa esueze din moment ce ei traiesc de la superlativ in sus.
Etichetele curg mai ceva ca sucurile din dozator.
Ei sunt perfecti, puri, iubitori, calzi... ei sunt cei care duc specia mai departe (probabil ca undeva, in sinea lor, asteapta si statui).
Noi, ceilalti, barbatii si femeile second hand, nu avem cum sa ne gasim fericirea din moment ce am simti gustul esecului marital.
Suntem niste tristi, condamnati pe vecie la nefericire. Ce prostie!
Da, se prea poate sa fiu un barbat second hand, asa cum se poate ca femeia sa nu ma fi lasat de bun ce eram. Asta nu inseamna ca nu am dreptul in continuare la viata, la fericire.
Asta nu inseamna ca undeva, acolo, in lumea asta mare, nu exista acea femeie care sa rezoneze cu mine, cu acel eu care sa o faca sa accepte sa construim o viata impreuna.
Da, poate ca am ratat cu poarta goala, insa am inscris un gol superb din foarfeca.
Da, poate ca sunt second hand, dar haideti sa ne gandim cate haine de firma se strica dupa doua spalari?
Judecam, dam verdicte, intoxicam totul in jur si nu realizam un lucru cat se poate de simplu - orice om are dreptul sa-si caute fericirea, chiar daca alege sa se casatoreasca sau nu, chiar daca a divortat sau nu.
Da, poate ca sunt un barbat second hand, dar sunt un barbat care a invatat enorm din greselile lui, care stie ca in acest moment este un barbat de care se pot bucura mai multe femei sau una singura.
Mai naspa este sa crezi ca esti un barbat de care se bucura FEMEIA suprema si, in timp, sa-ti dai seama ca de fapt nu se bucura nimeni...
Atunci cat de mult mai conteaza actele alea?