Interesanta povestea asta cu dragostea. Se vinde atat de bine in ultimii 200 de ani, incat s-a transformat intr-o adevarata disciplina olimpica.
Iar in cazul multor oameni, principiul lui Pierre de Coubertin - 'important este sa participi' - este suficient.
Pentru altii insa, goana dupa dragoste a devenit un scop in viata.
Aici ma duc cu gandul la vorba lui D.H. Lawrence, care spunea ca cei care alearga dupa dragoste nu fac altceva decat sa-si descopere propria nedragoste.
Ce chin trebuie sa fie pentru unii! Ma si gandesc la acei cautatori de aur care iau la sita rauri intregi asteptand sa apara o boaba de aur. Cu ca trec zilele, cu atat devin mai deprimati.
Asa si cu dragostea, produce dependenta si stari incontrolabile - de la agonie la extaz. Sigur, daca ma uit in jur, la corurile care canta ode dragostei, as spune ca starile bat mai degraba spre agonie.
Si, de parca nu ar fi fost destul, au existat niste destepti care au inventat tot felul de formulari de o ambiguitate demna de invidiat.
Una dintre ele suna cam asa - 'nu exista decat o singura dragoste adevarata in viata'.
Ce puzzle ciudat! Care sa fie aia? Prima? Aia de la 15-16 ani? Cand simti ca explodezi, ca tot Universul se opreste in ochii ei?
Aia de pe la 20 de ani, cand deja te bate gandul sa te muti cu ea? Aia pe care o ai atunci cand decizi sa faci pasul spre casatorie? Aia de la 35-40, cand deja s-au asternut mai multe ierni ale dragostei peste tine?
Care sa fie acea singura dragoste adevarata? Oare celalalte nu au fost adevarate? Ce a fost fals in ele?
Mi se pare cea mai mare tampenie asta cu 'singura dragoste adevarata'. O prostie fara de margini. Da, vor veni multi cu exemple de oameni care au trait impreuna o viata intreaga.
Okay, am inteles. De unde stiu ei ca aia e dragostea cea mare? Au incercat si altceva?
Eu nu cred in aceasta goana isterica dupa dragoste. Mi se pare o pacaleala. In 200 de ani, oamenii au ajuns sa creada in tot ceea ce nu luau in calcul inainte.
Ba chiar au ajuns sa creada ca nu se poate altfel, ca esti complet inutil fara dragoste, desi istoria ii contrazice. Mai mult, unele femei s-au gandit chiar sa de-sexualizeze dragostea, crezand probabil ca sexul e ceva murdar si ca poate exista pasiune si intimitate si fara sex.
Acum, de ce se intreaba de ce nu le merge, e lesne de inteles...
Parerea mea este ca oamenii isi fac mult prea multe probleme - se gandesc prea mult la dragoste, la suflet, la actiunile lor, la ce ar putea rata sau au ratat si uita sa-si consume viata, sentimentele, trairile, dragostea.
In goana asta nebuna dupa dragoste, oamenii se transforma in niste alergatori fara scop si tare mi-e teama ca la capatul liniei vor realiza ca acea dragoste 'adevarata' a fost intotdeauna fix sub nasul lor.