In era consumului, fidelitatea este un concept pentru prosti. Ba chiar un concept abstract, as spune, daca iau in calcul reactiile oamenilor (si mai ales reactiile barbatilor) la textul - 'Barbatii inteligenti nu au nevoie de amante'.
Sincer, nu ma asteptam la asemenea reactii. Unii au spus ca ai nevoie de o femeie ideala pentru a nu calca stramb, altii au spus ca poligamia este in natura umana, altii au mers pe ideea barbatului vanator... unii m-au trimis la curve ca sa vad ce pierd daca aleg o singura femeie, altii mi-au aruncat o intrebare superioara - 'cum faci fata cand vine una cu masuri 90-60-90 in fata ta?'...
Pe scurt, nimeni nu mai pare sa creada in fidelitate. Intr-un fel are sens, daca ne gandim ca traim in era consumului si practic epuizam rapid totul, inclusiv partenerii (le). In ziua de azi nu mai esti cool daca nu ai 2-3 amante, daca nu iti permiti sa le 'hranesti', nu mai esti cool daca esti fidel, daca iti respecti propriile alegeri.
Nu, in ziua de azi esti un adevarat barbat daca ai un palmares considerabil, daca ai o agenda full, de la A la Z, de femei 'marcate'.
In ziua de azi esti nimeni fara cantitate! Intrebarea este - CE AI FACUT PANA AZI?
Si ar mai fi o intrebare - de cand calitatea vine din cantitate?
Sigur, atunci cand scriu despre fidelitate si vad reactiile barbatilor, ma simt ca un costum uzat, ca un costum vintage. Ma simt demodat.
Si poate ca sunt, insa, cu scuzele de rigoare pentru masculii care nu-si pot stapani pornirile sexuale, le voi spune ca eu (deci este parerea mea) merg pe calitate si nu pe palmares. Am avut timp berechet pana la 37 de ani sa rezolv problema palmaresului si problema fetishurilor.
Si, ca tot am ajuns la fetishuri - CINE SPUNE CA ALATURI DE FEMEIA PE CARE O ALEGI NU POTI AVEA FANTEZII?
A mai fost un aspect care i-a derutat si indignat in acelasi timp pe unii barbati - faptul ca am folosit termenul de BARBAT INTELIGENT asociat cu inteligenta emotionala. Mi s-a dat definitia stiintifica a inteligentei emotionale. Nu la aia ma refeream, ci la barbatul care a ajuns la o varsta la care isi poate constientiza prioritatile in viata, un barbat care stie de ce alege o femeie si isi respecta angajamentul luat.
Apropo, domnilor - MAI EXISTA ONOARE?
Adica, potrivit DEX-ului - 'barbat cu integritate morala, probitate, corectitudine, demnitate, cinste'? Mai exista sau ne-au luat hormonii mintile complet?
Mai exista gentleman? Adica acel 'barbat cu comportari alese, ireprosabile, cu caracter distins'? Sau revenim cu gratie la statutul de primate purtatoare de erectii?
Nu sunt vreun model social, nu sunt vreun barbat perfect sau vreun sfatuitor, insa refuz sa cred ca fidelitatea este un soi de roman al lui Asimov, refuz sa ma las condus de tentatii, eliminand complet ratiunea, refuz sa alerg dupa un palmares care nu ma ajuta la nimic. Chiar nu ma ghidez pe ideea ca 'daca tot sunt atatea femei, e pacat sa le f**a altii'.
Sunt genul de barbat care vrea calitate, sunt genul de barbat care isi respecta propriile alegeri si care nu isi bate joc de ele la prima fluturare de 90-60-90 prin fata ochilor lui. Cine intreaba 'oare cum pot rezista' inseamna ca nu a avut niciodata parte de 90-60-90. Altfel nu ar pune o asemenea intrebare.
Atunci cand aleg sa imi respect angajamentul luat, nu intervine nicio problema religioasa, nicio constrangere sociala... nimic. Intervine propriul meu set de valori pe care il respect cu sfintenie.
Sunt de acord ca relatiile se pot destrama foarte usor in vremurile actuale. Asta nu inseamna ca trebuie sa fiu infidel doar pentru ca exista multe relatii care nu tin. Okay, poate ca relatiile se destrama, poate ca oamenii se despart din ce in ce mai repede.
Setul meu de valori este insa extrem de puternic. Asta nu se destrama. Si stiti de ce? Pentru ca daca s-ar intampla una ca asta, as incepe sa ma catar prin copaci ca o maimuta ...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI