14 aprilie 2014! O zi destul de grea pentru mine. Cu exact 20 de ani in urma, pe la ora asta repetam de zor. Eram acasa in fata unui casetofon mono - cu un microfon improvizat si repetam.
Seara aveam sa debutez pe o scena de club, la Calyse. Era al doilea concert de rap organizat de Francis Rebelu.
Primul fusese pe 7 aprilie in R2. Atunci au cantat R.A.C.L.A si Vorbire Directa. Eu am fost in public. Nu am debutat atunci... Nu am inteles ce insemna 'aduceti negativele' :))
Si debutul meu a fost in pericol. Francis nu era tocmai cel mai mai ordonat om si mi-a trecut numele - WANTED pe atunci - pe cealalta parte a hartiei :))
Norocul meu a fost ca l-am intrebat cand intru. S-a uitat usor buimac la mine si mi-a spus - 'tu tzine ejti?'.
I-am spus - Wanted!
'Nu esti pe lista, nu canti!'
'Ba esti nebun? M-ai scris primul..'
A intors foaia si s-a luminat la fata. Vorba vine... era cam greu pentru el :))
'Bine, fie, atunci canti primul!'
Aw, asta a fost ca o ghilotina pentru mine. Nu voi uita niciodata cele 3 trepte ale scenei de la Calyse. A fost ceva de totul sau nimic.
Am intrat, am cantat si am ramas. Atunci l-am cunoscut pe Fane Buton, iar un an mai tarziu pe Stoe Toxxic. Doi oameni cu care, iata, ma stiu de 20 de ani.
Fuck, a trecut o viata de om, 20 de ani in care am trait de toate - succes, umilinta, chin, esec... conditii horror sau de lux, contracte proaste, certuri, beef-uri, orgolii inutile... Au fost 20 de ani frumosi, 20 de ani in care am cantat fix ceea ce am simtit - fie sub titulatura de Da Hood, fie sub Grupul de rezistenta.
"Judecata de dupa", "Direct din Unda'ground', "Nascuti pentru asta" si "Secretul din gradina" au fost albumele Da Hood, la care s-a adaugat un material cu GDR.
Sunt multimit de tot ce am facut. Am facut-o cu placere, cu pasiune... cu responsabilitate.
O viata de om traita cu zambetul pe buze si cu incredere in creativitatea noastra. Nu am scos albume la norma, ci doar atunci cand am simtit ca avem ceva de spus.
Nu am trait din asta... habar nu am daca am fi putut sa o facem. Cert este ca in urma noastra au ramas niste piese care nu stiu daca vor ramane in istoria acestui curent muzical ... depinde cine o scrie... insa cu siguranta raman in inimile oamenilor care au crescut cu muzica noastra si carora le multumesc.
Acum, dupa 20 de ani, este momentul sa decidem - schimbam macazul sau renuntam?