Toata lumea viseaza la povesti de dragoste care tin o vesnicie, toate lumea viseaza la ceva unic, de nedescris, toti viseaza la dragostea perfecta, la dragostea aia hollywoodiana.
Zilele trecute am intrebat o prietena - 'care e cea mai misto relatie de dragoste?'
Ea mi-a rspuns - 'Care?'
- Cea mai misto poveste de dragoste este cea cu happy-end! - i-am spus eu. Sunt sigur ca daca i-as fi vazut fata, ar fi fost o experienta de senzatie.
- Ai uitat de everlasting love - mi-a spus ea razand.
- In cazul in care exista acea ever lasting love - i-am raspuns eu.
Sincer, eu cred ca exista, insa nu este obligatoriu sa existe in cuplu. Sigur, daca doua persoane reusesc sa-si conserve iubirea toata viata, este excelent, este varianta ideala.
Toata lumea isi doreste asta (sper). Si totusi, istoria recenta arata faptul ca mult prea putine relatii mai rezista tavalugului social, prea putini oameni inghenuncheaza in fata carnalului, neglijand spiritualul... totul arde pe repede inainte, iar la primul semn de oboseala, de rutina, inlocuim in loc sa reparam.
In aceste conditii, este aproape iluzoriu - dar nu imposibil - sa vorbim despre povesti de dragoste de lunga durata.
Asta e si motivul pentru care consider ca cea mai misto poveste de dragoste este cea cu happy end. De ce spun asta? Pentru ca daca o relatie debuteaza ca o ploaie de vara si se incheie ca un uragan, omul nu ramane cu ceea ce a fost frumos in timpul relatiei, ci cu ceea ce a fost urat, cu traumele si ranile de pe suflet... semne care se vindeca foarte greu.
Dupa parerea mea, o adevarata poveste de dragoste nu se incheie cu nervi si ura, ci cu constientizare, cu o imbratisare si cu zambetul pe buze - ambii parteneri realizeaza ca povestea lor s-a incheiat, isi multumesc si merg mai departe.
Asta este povestea de dragoste care nu se incheie niciodata, pentru ca de fiecare data cand cei doi se vor revedea, se vor privi ca doi indragostiti - nu vor fi ranchiunosi, nu vor avea resentimente, ci se vor bucura de revedere, isi vor aduce aminte de lucrurile frumoase si isi vor imbaia sufletele cu experienta superba a povestii lor.
Da, stiu, acest lucru nu prea se intampla. Si e si normal, din moment ce un procent urias al relatiilor nu sunt de fapt povesti de dragoste, ci batalii de orgolii.
Bataliile de orgolii se termina cu razboaie, cu razbunari, cu ura... cu manie... cu ganduri de genul - 'sper sa moara'.
O poveste de dragoste este lina ca un lac de primavara... ea se incheie frumos si continua peste ani la fel de frumos, doar ca dragostea se transforma intr-o prietenie frumoasa.
Nefiind o persoana care sa fi avut parte de acea everlasting love (timpul nu e pierdut totusi), spun ca pentru mine, cea mai frumoasa poveste de dragoste este cea cu happy end. Iar happy end nu inseamna "au trait fericiti pana la adanci batraneti", ci "s-au respectat pana la adanci batraneti".