Zilele trecute am avut o discutie in contradictoriu cu o persoana care isi propusese sa ma ilumineze :))
A zecea persoana de acest gen care mi-a iesit in cale in ultimele 7 luni. Al zecelea individ cu comportament paranoid, al zecelea purtator de adevar absolut, al zecelea cunoscator de cale - singura cale - al zecelea om care vrea sa isi impuna propriul adevar, desi nu i-a cerut nimeni ajutorul.
Raspunsul meu l-a enervat la culme - "Diferenta este simpla - eu vreau sa fiu bun, deci finalitatea sunt eu. Eu nu lupt cu nimeni, ci ma dezvolt pe mine, vreau sa fiu eu bun. Nu ma intereseaza sa lupt cu altii. Nu am de ce. Diferenta dintre noi este ca tu nu urmaresti bunatatea, ci competitia. Tu vrei sa fii mai bun. Pe tine nu te intereseaza sa te dezvolti tu, nu te intereseaza propria bunatate, tu vrei sa fii mai bun decat altii. Tu esti luptator, te intereseaza sa castigi orice dezbatere de idei. Te hranesti cu aceste competitii pe care eu le gasesc ridicole". Evident ca a sarit ca ars!
Asa cum era de asteptat, nu a ezitat sa-mi spuna ca sunt efeminat. Ce putea sa-mi spuna un iluminat care se pregateste de confruntari? :)) Zar de fuga - 'Vulpescule... nu esti barbat!'
Asta este scopul vietii lui - confruntarea, victoria! Sunt multi oameni care urmaresc asta. Foarte multi vor sa fie mai buni!
Nu ii intereseaza sa fie buni, ci mai buni... scopul lor fiind directionat catre ceilalti, nu catre ei. Asta este si motivul pentru care cei mai multi sunt extrem de fragili. Daca le-ai luat competitia i-ai terminat - nu-si mai gasesc rostul. Sunt persoane nevrotice, ce prezinta tuse paranoide.
Diferenta dintre 'bun' si 'mai bun' este uriasa. A fi bun inseamna iubire, intelegere (de sine si nu numai), acceptare, toleranta. A fi mai bun inseamna razboi! Or in razboi nu exista iubire, toleranta, acceptare... ci doar anihilare.
La ce bun? Cu ce te ajuta lupta asta? Cu nimic. Pe mine ma intereseaza sa fiu bun, sa ma cunosc, sa ma dezvolt, sa fiu ca un lac linistit. Uragenele ma indispun!
Atunci cand esti dispus sa te cunosti, sa lucrezi cu tine, sa te intelegi, sa te iubesti... te intereseaza doar propria evolutie, tu vrei sa fii bun. Iar cand reusesti asta, totul se schimba in jurul tau. Cand interiorul este linistit si exteriorul devine la fel.
Cand vrei sa fii mai bun... nu te intereseaza sa te cunosti pe tine, ci doar sa ii invingi pe ceilalti. Te pregatesti de zor de lupta si iti pastrezi sufletul nelinistit. Oare cat crezi ca poti duce razboiul asta? Cu ce pret? Cu ce finalitate? Te incanta atat de mult diplomele, premiile? Merita?
Omul care vrea sa fie mai bun, se bucura de victorii de scurta durata. Interiorul lui este tulbure, este agitat, iar el este din ce in ce mai nevrotic... tocmai din cauza vietii pe care o duce.
Omul care lupta, se lupta in principal cu sine si, cu fiecare lupta pe care o castiga la exterior, pierde una la interior.
El se va simti intotdeauna atacat de omul bun. Nu il va intelege si isi va dori sa il domine. Omul bun este cel mai mare dusman pentru omul care vrea sa fie mai bun, tocmai pentru ca nu il poate controla.
Asta este si motivul pentru care oamenii buni au fost ucisi de-a lungul vremurilor. Ei nu luptau cu nimeni, insa siguranta lor deranja.