"All you need is love" - frumoase versuri cantate de Beatles.
Si totusi in acel "love" se ascund mult mai multe lucruri decat batai accelerate de inima si ochi dati pe spate.
Traim vremuri in care din ce in ce mai multi oameni se intreaba de ce nu mai tin relatiile? Ce se intampla cu oamenii?
Eu cred ca intrebarea ar trebui sa fie alta - 'oare oamenii chiar mai vor sa aiba relatii lungi?'
Dupa parerea mea, foarte multi oameni se tem sa aiba relatii lungi deoarece pleaca din start la drum cu ideea ca tot ce este de lunga durata este condamnat la plafonare, la plictis, la rutina.
Plecand cu aceasta mentalitate, oamenii se inchid intr-o anumita zona de confort si isi blocheaza orice sansa de dezvoltare in cuplu.
Si uite asa, relatia lor debuteaza cu artificii pe tavan, cu emotie si priviri pline de subinteles si apoi se transforma intr-un schimb complezent de "te iubesc"-uri.
Contactul vizual este din ce in ce mai rar, atingerile la fel... libidoul se stinge la randul lui si, in loc sa-si spuna cuvinte frumoase, partenerii de cuplu ajung sa faca schimb de "amabilitati", ajung sa-si puncteze doar defectele, participand activ la distrugerea relatiei lor.
Daca ne uitam in jur, realizam faptul ca foarte putini oameni inteleg ca "te iubesc" nu este suficient.
Declaratiile sunt 0 barat atunci cand atmosfera de cuplu este distrusa. Degeaba ii spui partenerei ca o iubesti daca toata ziua i-ai distrus stima de sine spunandu-i ca nu e buna de nimic.
Acel "te iubesc" este fals, suna ca un lighean aruncat pe scari.
Ieri seara citeam o chestie foarte misto pe net. O specialista in probleme de familie sublinia importanta atmosferei de cuplu, a modului in care partenerii continua sa se aprecieze reciproc pe termen lung.
Femeia facea trimitere la copii, care au nevoie de remarci pozitive atunci cand fac lucruri bune si se intreba - pe buna dreptate - "de ce adultii ar fi diferiti"?
Ea puncta corect faptul ca oamenii reusesc sa se aprecieze doar in perioada de inceput a relatiilor, in perioada hormonala, ulterior totul schimbandu-se radical.
"Atunci cand cuplurile se formeaza, partenerii stiu sa se faca reciproc sa se simta iubiti, valorizati, speciali... Insa aceasta atentie dispare total odata cu trecerea anilor.
Practic, cu cat stam mai mult impreuna, cu atat avem tendinta sa vedem lucrurile care nu ne convin, semn ca in realitate iubirea nu poate fi tolerata de toata lumea.
Cand ajungi in acest punct, sa ii spui <te iubesc> nu mai este deloc suficient. O relatie functionala tine in primul rand de constructul mental, de modul in care partenerii reusesc sa puna pozitivul in fata negativului.
Atunci cand scoti in fata aspectele pozitive, reausesti sa conservi valorile relatiei tale" - spune specialista americana in probleme de familie.
Si cred ca are sens. Din pacate, lumea in care traim este lumea lui NU - 'nu esti bun', 'nu te mai vreau', 'nu ai facut cutare lucru'... 'nu mai pot' etc.
'Nu' este "normalul" cotidian. Or, daca nu reusim sa rescriem acest normal si ramanem in continuare sclavii acestei lumi a lui NU, este greu de crezut ca vom reusi sa mentinem o relatie pe termen lung.
Nimeni nu este atat de puternic incat sa inghita otrava la nesfarsit. Drept urmare, pentru a fi cu adevarat fericiti, pe langa "te iubesc" trebuie sa asezonam si ganduri bune. Altfel... totul e degeaba, e fatada!
Foto Credit: dreadcentral.com