Frumusetea poate fi o povara atunci cand apar barbati care spun ca bunaciunile nu sunt bune de iubit, ci doar de "cucerit, amusinat, posedat, despicat si lasat".
Va dati seama ce chin pe capul unei femei care a avut bulan de un genetic bun? Ce o fi in sufletul ei cand citeste ce cred unii "masculi feroce" despre femeile ca ea?
Adica despre femeile alea care arata bine, alea care au trupuri ce te invita sa-ti delectezi toate simturile cu ele.
Nedreapta lume... Bunaciunile se simt cumva (pe buna dreptate) tinta tuturor frustratilor care se tem de angajament, iar celelalte nu mai stiu cum sa devina bunaciuni pentru a avea mai multe sanse sa obtina un loc la masa fericirii.
Cata nedreptate! Cata ironie! Va dati seama? In realitate, femeile incearca degeaba sa arate bine. Ele se gandesc la iubire, iar ei la... pizda! Ce grotesc!
Ce zarva inutila! In economia acestei partide, nimeni nu se mai bucura cu adevarat de nimic. Totul se rezuma la o gloata de isterici!
Nu am sa inteleg niciodata la ce ajuta genul asta de etichetari? Mai ales cand vin din partea unor barbati - vezi Doamne, ultra-mega-giga apreciati de femei.
Femeia buna trebuie sa fie nu stiu cum, iar cealalta... altfel... Ce e prostia asta?
Vreau sa-l vad si eu pe barbatul ala care spune - "Nu domnule, eu nu vreau sa iubesc o frumusete! Eu vreau o urata! O vreau pe cea mai urata! Sunt sigur ca are un suflet mare!"
Barbatii care sustin ca bunaciunile nu sunt bune de iubit nu prea au incredere in ei. Am senzatia ca se tem ca nu cumva sa fie deposedati de bunaciuni de alti barbati.
Drept urmare, prefera sa stea ei la deposedare, sa fie ei aia care se bucura de "iubitele prietenilor" si de "prietenele iubitelor".
Pe scurt, sunt pasivii care vor amante. Au chef de cate o cotaiala 'civilziata', fara niciun fel de dureri de cap. Sunt niste lasi care stau la "ce pica". Ei nu isi asuma practic nimic!
Or, daca mergi pe ideea ca bunaciunile nu sunt bune de iubit, inseamna ca doar uratele sau banalele sunt rezervate sentimentelor inalte. Asta-i buna!
Intrebarea este - cine decide cine e bunaciune si in functie de ce criterii?
Ca daca aplicam criteriile personale - toate iubitele noastre sunt bunaciuni.
Iar daca citesc ce a scris nenea ala, 'idolul femeilor', s-ar putea sa ne trezim cu intrebari de genul - "baby, asa faci? Ma tii doar ca sa ma futi?"
Atunci cand intra in relatie cu o femeie, barbatul o vede cea mai frumoasa, cea mai potrivita, o vede ca pe un intreg Univers.
El accepta sa-si ofere viata pe tava, se deschide, se lasa cunoscut si cunoaste, este dispus sa construiasca acea punte extraordinara, acel parteneriat superb specific oamenilor care se iubesc.
El este un constructor, un om asumat, un om care isi ia un angajament, un om care incearca sa depaseasca stadiul de fiinta strict pulsionala, urcand cumva spre stadiile superioare ale simtirii.
De partea cealalta, cel care sta si eticheteaza, cel care asteapta sa se bucure de "iubitele altora" nu este altceva decat un zidar fara loc de munca, un zilier care nu stie niciodata daca are sau nu ce sa puna pe... penis!
Nu cred ca exista ceva mai trist decat un barbat care traieste din aceste mici ciupeli ale vietii.
Foto Credit: scenicreflections.com