Aseara am fost la film. Am vazut Third Person, un film regizat de Paul Haggis, cu o distributie formata din: Liam Neeson, Olivia Wilde, Adrien Brody, Mila Kunis, James Franco, Maria Bello, Moran Atias si Kim Basinger.
De foarte multa vreme nu am mai vazut un film care sa starneasca atatea reactii in sala, mai ales la final.
Sunt convins ca pe holurile din Plaza s-au derulat tot atatea explicatii cati spectatori am fost in sala.
Un film ce prezinta (aparent) 3 povesti, uneori atat de incalcite incat iti vine sa te scarpini pe creier.
Spre exemplu, e cam greu sa intelegi ce cauta o menajera din New York intr-o camera din Paris. Ea intra in camera la New York, da cu aspiratorul la Paris si iese inapoi la New York. Tare sau ce?
Ai senzatia ca regizorul a fost neatent complet. Oare?
Filmul prezinta povestea unui scriitor (Liam Neeson) care se lupta cu proprii demoni, un om ros de un cumplit sentiment de vina. El traieste prin personajele sale. "Iubesti iubirea... de oameni nu prea ai timp" - ii spune sotia lui la un moment dat.
Cu cat trairile lui sunt mai amestecate, cu atat si povestea se incalceste aproape inexplicabil.
Filmul te poarta prin Paris, Roma si New York si prezinta 3 povesti oarecum asemanatoare - in toate fiind vorba despre diferite grade de abuz parental (de la neatentie soldata cu decesul copilului si pana la incest).
Trecand peste povestea cu tiganca romanca (ce ironie - Moran Atias - oare Mutu ce zice?), pot spune ca filmul mi-a placut mult.
Il recomand mai ales persoanelor care se mint singure.