Imi iubesc partenera! Nu ma feresc sa o spun. Am facut-o de fiecare data, chiar daca aproape imediat mi se spunea - "sunteti la inceput, mai vorbim peste 2-3 de ani". De parca eram vreun virgin sau vreun retardat care nu a avut niciodata o relatie.
Atunci cand spun ca imi iubesc partenera ma simt ca un extraterestru. De ce? Pentru ca vad reactiile celor din jur. La un moment dat, cineva mi-a spus - "nu am auzit niciodata un barbat sa spuna asta despre iubita lui".
Cum? Dar ce vrei sa spuna? Ca e dobitoaca? Ca e proasta cu craci?
Pentru multi, din pacate, cred ca asta inseamna normalitate - cicaleala si jigniri. Daca spui "te iubesc", automat esti slab, nu esti puternic, nu esti alfa... nu esti in trend, ii superi pe toti ceilalti.
Cum iti permiti sa iubesti? Cum iti permiti sa si exprimi asta? Nu esti cool! Rusine! In lumea in care traim esti cool doar daca nu iubesti, esti cool doar daca iti vorbesti partenerul de rau.
In momentul ala toata lumea rezoneaza cu tine. Daca spui - "da frate, e o scorpie, ma cicaleste, ma verifica, ma"... etc, imediat apar 2-3 care iti vor spune - "stai sa vezi la mine", ca sa nu mai spun de femei... care abia asteapta un motiv sa-si etaleze frustrarile si dezamagirile.
Lumea asta a luat-o razna.
Daca indraznesti sa-ti atingi partenera cu drag, cu iubire, daca o saruti, daca ii zambesti si ii spui cuvinte frumoase, daca o iei in brate in public, risti sa auzi - "iar au inceput astia..." sau "de ce nu va luati o camera?".
Nu vi se pare ciudat? Nu vi se pare ciudat ca exista atatia oameni care se plang, atatia oameni nefericiti si, in acelasi timp, atatia oameni care isi jignesc partenerii?
Nu vi se pare ca lucrurile astea au legatura? Nu vi se pare ca goana asta imbecila dupa statutul de om puternic sufoca iubirea, ucide frumosul? Nu vi se pare ca frica este mai mare ca oricand? Ce-i aia vulnerabilitate atunci cand iubesti? Cand iubesti ... iubesti si cu asta basta. Esti vulnerabil in fata cui? In fata persoanei pe care o iubesti? Dar ce... este partenera sau dusman?
Pe zi ce trece vad in jurul meu tot mai multi oameni nemultumiti, tot mai multe persoane care vor mai mult... oameni care au relatii nefunctionale, vor altceva, dar se complac.
Se complac si isi adancesc nefericirea.
Si totusi, desi se mint singuri, ei pot jura ca sunt puternici si ca tu, care iubesti si nu iti cenzurezi sentimentele, esti un trist, un batranicios care nu stie sa aprecieze viata adevarata.
Nu am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa-ti fie frica de iubire? Practic ti-e frica de tine. Am fost acolo, am trecut prin zona asta gri, am vazut ce inseamna tristetea. Si am schimbat! M-am schimbat. Din cel mai mare dusman al meu - cum am fost pana acum nu foarte mult timp - am devenit cel mai bun prieten al meu.
Atunci cand toti cei care-si plang frustrarile si nefericirea vor intelege asta, nimeni nu isi va mai ascunde sentimentele, nimeni nu-si va mai cenzura trairile si cred ca lucrurile vor arata mult mai bine.
Cata vreme nefericirea persista, persista si incordarea si nemultumirea si dorinta de a avea mereu mai mult sau altceva... fara sa-ti dai seama ca deja ai tot ceea ce iti trebuie si ca pentru a te bucura de viata trebuie sa schimbi un singur lucru - gandurile!