Uneori, cei care au mai putin daruiesc mai mult. Este mesajul unui filmulet pe care l-am vazut acum cateva zile pe YouTube.
O lectie dura pentru multi dintre noi.
Mai ales in lumea asta care te invata ca esti ceea ce ai.
O idee cat se poate de falsa! Asta inseamna ca daca ai un BMW esti un BMW? Nu conteaza ce gandesti? Cum te exprimi, cum esti ca om?
Cand am vazut filmuletul asta, mi-am adus aminte de copilarie. Pe vremea aia, cand totul se intampla in fata blocului, imparteam totul - uneori chiar si adidasii din picioare. Nu mai vorbesc despre mancare. Daca mama pregatea ceva de mancare, orice ... luam si pentru ceilalti ceva.
Asa se intampla si cu vecinii mei de la 4. Tigani! Veneau cu mancare si pentru noi. Nu conta ca ei aveau mai putin, eu mai mult sau ca eu eram copil de intelectuali.
Cam asa s-a desfasurat copilaria mea - imparteam tot.
Acum, ma uit cu stupoare la copiii de varsta fiicei mele. Sunt crescuti ca niste caini de lupta de niste parinti care si-au trait copilaria in aceeasi perioada cu mine.
Oare ce s-a intamplat cu oamenii astia? In ziua de azi, copiii nu mai impart nimic. Foarte rar vezi un copil ca isi imprumuta bicicleta unui alt copil.
De multe ori, copilul nu are nimic impotriva... ci ma-sa!
Rautatea asta a atins cote alarmante si mi-e teama de copiii astia. Ce se va alege cu ei cand vor creste? Cum sunt crescuti este evident - egoisti, nesimtiti, rasfatati... cu capul in nori. Sau - abuzati si umiliti zilnic...
Pana si jocurile copiilor se bazeaza pe rivalitatea dintre ei. Ma rog, nu vreau sa generalizez, insa stau si ma gandesc ca acum 30 de ani lucrurile nu stateau deloc asa.
Desi oamenii par sa se abrutizeze de la an la an, ca efect al acestui consumerism aberant, tind sa le dau dreptate celor care au realizat filmuletul - de cele mai multe ori, cei care au mai putin daruiesc sau impart mai mult.
Nu spune nimeni ca trebuie sa ajuti cu bani. De multe ori un zambet sau o vorba buna pot face minuni.