"Cine se uita la tine? Nu vezi cum arati?" - scria acum cateva zile cineva pe blog. Un cont fictiv cu nume de domnita.
Bineinteles, in spatele acestui user se putea ascunde oricine, chiar si un purtator de penis.
Prima reactie a fost instinctiva - i-am raspuns - "se uita cine trebuie".
Nu am gresit cu nimic. Chiar asa este - la mine - cetateanul Andrei Vulpescu - barbatul care este departe de a fi perfect sau vreun Adonis, se uita cine trebuie, adica acea femeie care apreciaza ceea ce sunt si ceea ce pot face. Cine trebuie pentru mine!
Nici nu am nevoie de mai mult. Cata vreme se uita cine trebuie, chiar nu imi pasa ce spun cei din jur.
Problema nu este cine se uita la mine, ci aceste persoane pe care le fute grija de tine. Da exista si acest gen de oameni - lasi pana in maduva oaselor.
Hateri care isi fac repede un cont de Facebook, baga un nume din burta si iti arunca laturi pe blog la cat mai multe articole. Oameni care nu isi pot asuma nici macar propria identitate.
Ce o fi in capul lor? Jur ca nu inteleg. Pesemne au senzatia ca Facebook-ul le ofera putere si dreptul incontestabil la opinie.
Marea lor problema este una ce tine de anumite principii ale democratiei - la mine in acasa (fie ca vorbim despre blog sau paginile de Facebook pe care le administrez) nu Zuckerberg face regulile, ci eu.
Iar daca esti idiot si incepi sa scuipi laturi, trebuie sa-ti asumi consecintele - iar consecintele pot inseamna ignore, unfriend sau block in functie de nivelul de prostie pe care il are fiecare "atacator".
Sunt un om pasnic si rabdator, insa nu ma obliga nimeni sa inchid ochii sau sa tolerez prostia si ura altora.
Drept urmare, de fiecare cand vor aparea acesti oameni, nu voi evita sa apas buton de block.
Este cat se poate de igienic.
Prostia se taie de la radacina. Asa fac oamenii care nu au timp de pierdut aiurea.