"Cam cat de fututa sa fie lumea in care traim daca oamenii despre care noi credem ca o duc bine si sunt fericiti se sinucid?" - se intreba ieri Zoso pe blogul lui.
Nu lumea este nefututa, noi suntem superficiali. Suntem superficiali prin modul in care ne raportam la ceilalti, prin modul in care credem ca unii o duc bine si sunt fericiti doar pentru ca au.
Intrebarea este - ce au de fapt?
Case, faima, bani? Okay! O fi suficient? Atunci de ce se sinucid milionarii?
De ce se sinucid celebritatile? Doar se bucura de adulatia publicului, au cam tot ce isi doresc, traiul lor este lipsit de griji...
Si totusi, de ce aflam dupa ce mor ca in spatele zambetelor, in spatele imaginii si a PR-ului atent construit, se ascund ani de zile de abuz de substante sau depresii severe?
Nu cumva pentru ca nu suntem ceea ce avem, ci ceea ce gandim?
Da, stiu, vorba asta vine din zona new age, o zona extrem de hulita, insa cred ca exact asta suntem - ceea ce gandim.
Degeaba ai milioane de euro, faima, degeaba ai case, femei etc... daca in tine se duce un razboi groaznic care iti roade si ultima samanta de energie.
Degeaba ai toate astea daca nu esti capabil sa te bucuri de ele si te simti inadecvat, marginalizat, abandonat etc.
Si uite ca mai moare cineva de depresie si lumea se intreaba "ce dracu' e in neregula cu lumea asta?"
Lumea este asa cum trebuie sa fie, noi gresim atunci cand judecam alte persoane in functie de ceea ce este la vedere. Asta e cea mai mare eroare pe care o facem toti pe parcursul vietii - credem ca stim ce gandesc ceilalti, credem ca stim cum sunt ceilalti. Fals! Nu stim!
Si cred ca nici nu vrem sa stim cu adevarat. Ne place vrajeala mult prea mult.
In plus, ar fi bine sa acceptam inca un lucru extrem de important - depresia nu iarta pe nimeni! Si inca ceva - depresia este o boala care te poate ucide.
Iar daca ne raportam la rapoartele OMS, Romania se afla pe locul 5 in topul tarilor depresive.
Stam bine, nu-i asa?
Aveti ideea cate persoane consuma anti-depresive in Romania? V-ati intrebat oare de ce se pronunta din ce in ce mai mult termenul de "generatie Xanax"?
Din pacate, noi, romanii, credem ca le stim pe toate, credem ca putem lua totul la misto, inclusiv propria noastra viata. Ghiciti ce - nu putem!
Cat despre modul la care ne raportam la ceilalti - psihologul Andreea Enache are dreptate - "Astfel judecati de valoare nu fac decat sa confirme cat de superficiali suntem, in general, in felul in care ii evaluam pe ceilalti.
Lucrul cel mai de pret in viata cred ca este capacitatea de a fi fericiti. Iar fericirea nu tine de cat si ce ai, ci de ceea ce esti si cat de mult structura ta psihica iti permite sa iti gasesti bucuria si echilibrul dincolo de diverse reusite sau dezamagiri, dincolo de un context sau altul. Multe studii arata faptul ca abilitatea de a fi fericiti este oarecum independenta de nivelul socio-economic si educational”. (mai multe AICI)
Viata nu e o caterinca, nu e un spritz de vara, mai ales atunci cand avem de-a face cu oameni care au probleme. Si, din pacate, sunt multi, din ce in ce mai multi.
Concluzia o extrem tot din Gandul. Mi se pare cat se poate de clara - "Depresia ar trebui considerata o urgenta medicala de cei din anturajul si/sau familia unei persoane aflate in suferinta".
Lasati caterinca, lasati vrajeala si luati masuri - cimitirele sunt pline de oameni ce pareau fericiti!