Daca ar fi sa transpunem celebra formulare a lui Descartes - "cuget, deci exist" - in lumea online romaneasca a anului 2014, ea ar suna cam asa - "te urasc, deci exist".
Daca ar fi sa privim si mai departe, la oamenii care isi revarsa pe net toate deseurile comportamentale, vorba s-ar transforma din nou in "ma urasc, deci exist".
Ura, furia, mania sunt la ordinea zilei peste tot - pe net, in autobuz, la plaja, in club, la munca... Oamenii urasc din viscere! Sunt gata oricand sa-si sara la beregata! E un sport national deja.
Este mai usor sa spui "mori in mortii ma-tii" decat sa spui "mama ce idee misto are ala", indiferent ca ala se numeste Zoso, Cabral, Poptamas, Radu F, Vulpescu, Piticu etc...
Ati avut curiozitatea sa vedeti cat masoara o postare pe Facebook? Da, postarea aia care va scoate atat de tare din sarite incat sa luati foc? Cam 15 cm!
Ceea ce inseamna ca e suficient un scroll pentru a scapa de ea.
Or daca 15 cm va scot din sarite (pentru doamne ar trebui sa fie totusi de ajuns :)) ce faceti atunci cand sunteti in trafic bara la bara si pierdeti ore intregi?
Sau cand stati la o coada, sau cand nu merge liftul? Omorati pe cineva?
Mai devreme citeam pe Adevarul un interviu cu un psiholog - Andrei Chiscu - fix pe tema furiei.
El spune asa - "Acesta este unul dintre miturile legate de furie: ca starea are cauza exterioara. In realitate, furia are legatura cu noi. Responsabilitatea ne apartine. Suntem raspunzatori de trairile si comportamentul nostru. Ceea ce face celalalt e treaba lui".
Mi-ar placea ca toti cei care-si varsa gunoaiele interne pe net sa bage la cap lucrul asta.
Aseara cineva mi-a spus, cumva superior, ca nu gaseste nimic interesant pe pagina mea. I-am multumit si i-am urat "drum bun". Nu e nicio pierdere. Si stiti de ce? Pentru ca acest om ii lasa locul unui alt om care chiar vrea sa citeasca ceea ce scriu eu.
Iata o relatie win to win pentru toata lumea - suparatul castiga ca nu mai vede postarile mele, eu castig ca am un suparat mai putin in lista, iar cel de-al treilea se bucura ca intra in lista mea.
Dupa cum vedeti, lucrurile sunt extrem de simple si nu e nevoie de angoase si de nervi.
Furia poate fi tinuta in frau. Trebuie doar sa schimbi perspectiva, sa vezi lucrurile din alt unghi. E extrem de simplu.
Cu cat esti mai rigid, cu atat esti mai furios. Iar furia in exces nu are cum sa-ti faca bine. Ba mai mult, iti distruge organismul.
Ca sa nu mai spun ca atunci cand esti furios nu esti capabil sa iei decizii rationale.
Mai mult, oare cati furiosi se intreaba - "de ce imi produce un text o astfel de stare"?
Eu cred ca prea putini. Cei care isi pun o astfel de intrebare deja incep sa-si constientizeze furia, deja sunt pe jumatate "vindecati".
Si eu observ discutii pline de ura pe net. Prima reactie este simpla - cum au ajuns aceste discutii in news feed-ul meu? Apoi vad ca oamenii aia sunt in lista mea de prieteni.
In momentul ala ma duc frumusel si imi dau unfriend. Dispar fara discutii, fara sa le spun - 'dragii mei, sunteti cretini'. Ce sens are sa fac asta?
Sunt cat se poate de liber sa aleg ce vreau sa vad pe news feed-ul meu si procedez in consecinta.
Imi place cand vad peste tot oameni care vor o lume mai buna, insa tocmai ei alimenteaza aceasta idee de - te (ma) urasc, deci exist.
Dupa parerea mea, daca vrem sa avem parte de o lume mai buna, trebuie sa schimbam patternul, trebuie sa ne schimbam perceptia, trebuie sa trecem de la te (ma) urasc, deci exist la te (ma) iubesc (apreciez), deci exist!
Foto Credit: Narcis Virgiliu