Senzationalul nu se intampla de capul lui. Senzationalul se face!

"Senzational! Soc! Incredibil! De necrezut! Daca dai click... o faci pe riscul tau!" - sunt doar cateva cuvinte pe care le regasesti zilnic in presa tabloida.

Publicul a ajuns sa fie atat de intoxicat incat nu mai da click pe altceva. Daca pui cuvantul sex in titlu, succesul e garantat. Toata lumea da buluc, cifrele se urca la cer, de parca am fi o tara de nefututi.

Daca indraznesti sa pui un titlu inteligent, esti naspa, dispari rapid.


Degeaba incerci sa schimbi ceva, sa educi cumva publicul... Daca concurenta urca un filmulet cu Nicoleta Luciu la plaja sau cu mai stiu eu ce "asistenta" analfabeta care isi arata tatele fara probleme... la revedere schimbare, la revedere educatie.

Tatele castiga intotdeauna!

Nu am nicio problema cu presa tabloida cata vreme este facuta bine. Din pacate, in Romania, ideea de tabloid este inteleasa complet gresit.

Ea promoveaza senzationalul absurd, senzationalul inventat si nu senzationalul real.

Zilnic urmaresc tabloidele britanice si observ genul lor e abordare. Acolo vezi reportaje bine facute, interviuri, recomandari okay, lucruri utile, informatie pura. Sigur ca exista si can can, insa dozajul este unul corect.

In Romania, daca scoti scandalurile mondene si tatele din tabloide, nu mai ramane nimic.

In plus, tabloidele romanesti nu au identitate. Ai senzatia ca se scriu singure. Nu exista editorialisti de tabloid, nu exista oameni cu opinie in zona asta, de parca vorbim despre o zona de presa rau famata sau ceva...

Totul este pe dos aici. Si atunci, te mai mira titlurile bombastice? Te mai mira inventiile ieftine? Presa preluata de pe Facebook?

Pe mine nu! Sincer, mi-e dor de vremurile alea cand presa era presa, cand oamenii nu erau nevoiti sa recurga la aceste practici jegoase pentru a-si vinde publicatiile.

In acele vremuri, senzationalul era cat se poate de real si nu inseamna 100% din afacere.

Acum, senzationalul se fabrica si este 100% din afacere.

Vreti sa aflati cum se face? Urmariti filmuletul de mai jos. Sigur, veti zambi ... insa pentru mine, dupa 16 ani de presa, nu prea e de ras.