Traieste-ti clipa iubind! Totul se poate schimba intr-o fractiune de secunda. Tot ce stiai, tot ce ai trait, tot ce ai iubit poate disparea brusc.
Cam asta ar fi mesajul filmului If I Stay - o poveste de dragoste adolescentina, curata, pura, un film care te tine conectat la poveste testandu-ti emotiile destul de serios.
Imi plac filmele care te scot din cotidian si te trimit intr-o alta lume si, in acelasi timp, te invita la introspectie.
Sunt filme care te scot din realul imediat, sunt filme care te fac sa nu te mai gandesti la bani, greutati... politica etc.
Sunt filme care te invita sa le traiesti. Cam asta am patit eu aseara. Da, stiu, multi vor spune - "am mai vazut povestea asta". Unii nici nu cred ca ar intra la acest film sau ar pleca dupa primele 20 de minute spunand ca e boring. Deh... chestiune de gust.
Pe mine filmul asta m-a facut din nou sa ma gandesc la celebra "carpe diem".
Nu vi se pare ca ne folosim de vorba asta intr-un mod eronat? Uneori am senzatia ca acest "carpe diem" este o scuza a celor care vor sa ascunda ceva sau sa profite de ceva, o scuza a celor care vor sa comita nasoale sau care vor sa fuga de responsabilitati.
Eu cred ca si acest "carpe diem" tine de alegerea fiecaruia. Sigur, nu inteleg de ce majoritatea indemnurilor sunt orientate inspre ceva "rau" din punct de vedere social?
'Carpe diem' - spune cel (cea) care tocmai si-a inselat partenerul/a, stiind foarte clar ca de fapt se minte singur - dar ce gust dulce are minciuna asta... Altii vin si spun - 'aici si acum e tot ce conteaza, iar tu nu erai in acest aici si acum' :))
Simple scuze ale unor decizii ce pot afecta vieti... alte vieti!
De ce sa nu spui - Ador sa traiesc clipa alaturi de tine? De ce sa nu spui - iubesc sa fiu aici si acum langa tine?
De ce sa nu iti traiesti clipa iubind? De ce trebuie neaparat sa asociezi aceasta clipa cu fructul oprit, cu ceva ascuns?
Mi-e imposibil sa inteleg de ce refuzam atat de usor cea mai frumoasa traire - iubirea.
Fugim de ea, o negam, o refuzam, ne batem joc de ea si ea... ce face? Revine, asa cum face cel mai bun prieten care iti intelege si iti accepta toanele...
Si atunci, cata vreme ea revine, indiferent ca vrem sau nu, nu mai bine ne bucuram de ea atunci cand apare in viata noastra, nu mai bine ne bucuram de ceea ce avem langa noi, nu mai bine ascultam ce ne spune vocea interioara si mai putin ce spun cei din jur?
Nu mai bine ne traim clipa iubind?
Ce motive am avea sa facem altfel?