Ii intereseaza pe barbati trecutul unei femei? Dar pe femei?
Sunt intrebari la care raspund de fiecare data simplu - sigur ca ne intereseaza!
Intrebarea este - de unde devine problematic acel trecut si mai ales cum aflam informatiile de care avem nevoie?
Cred ca trecutul cuiva devine problematic atunci cand lucrurile pe care le aflam intra in contradictie cu convingerile noastre despre viata, relatii, sexualitate etc.
Nu poti spune ca o persoana care a avut mai mult de 2 parteneri este de ne-dorit. Ar fi penibil! Ar inseamna sa restrangi plaja de posibile partenere la maicute si persoane cu probleme de adaptare.
Okay si atunci de unde incep problemele? Aici cred ca depinde de la om la om (si barbat si femei).
Fiecare om este liber sa experimenteze, sa se dezvolte, sa adune experiente de viata... nimic rau in asta.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ci despre cum aflam informatiile necesare pentru a ne da seama daca merita sau nu sa ne "legam la cap" cu o persoana.
Aici cred ca patrundem intr-o zona a nisipurilor miscatoare. Daca apelezi la foste sau fosti... atunci informatiile obtinute nu iti ofera o perspectiva reala despre persoana in cauza.
Acolo intra destul de multe tensiuni... si este posibil ca un procent serios al informatiilor sa nu aiba nicio legatura cu realitatea.
Daca apelezi la prietenii lui/ei... risti sa pici in penibil. Cum ar fi ca o persoana nou intrata intr-un cerc de oameni sa culeaga informatii despre un membru al acelui cerc? Nasol de tot!
Asa ca treaba asta cu detectivul nu merge.
Si atunci ce e de facut?
Sa deschizi bine ochii si sa analizezi cu atentie semnele. In principiu ele apar de la bun inceput. Specialistii spun ca in 3 saptamani iti cam dai seama cum stau lucrurile. Semnele sunt acolo... Trebuie doar sa deschizi ochii si sa le vezi.
Cat despre trecut - un lucru este clar - nu vei afla niciodata tot!
Eu nu am intalnit inca persoana care sa-si puna toata viata pe tava. Nu spun ca nu pot exista astfel de persoane - eu nu am o problema sa-mi prezint viata asa cum este... insa la femei nu am intalnit asta pana acum.
De altfel, daca ar fi sa ne luam dupa cele 5 etape ale unei relatii... pana sa ajungi la informatii despre trecut... e ceva apa de curs pe Dunare.
In prima etapa - etapa fluturasilor din stomac - hormonii sunt cei care domina si nu ratiunea. Este etapa in care cei doi sunt foarte interesati de sex si evita sa vada defectele celuilalt.
In a doua etapa - de constructie - cei doi isi analizeaza comportamentele, incep sa se obisnuiasca unul cu celalalt, isi formeaza setul de reguli ale relatiei etc.
In etapa a treia - cea de asimilare - cei doi isi negociaza viitorul relatiei. Fiind o etapa cu un nivel de stres ridicat... nimeni nu are chef de bombe cu ceas sub perna!
Si ajungem la etapa a patra - sinceritatea, deschiderea fata de partener. Aici se instaleaza si intimitatea si angajamentul. Aici este momentul numai bun pentru eliminarea "balastului". Este momentul in care fiecare isi da seama cum arata personalitatea celuilalt. Cam tarziu nu credeti?
Ei bine, ultima etapa este stabilitatea. Aici cei doi se bucura de incredere si intimitate.
Dupa cum vedeti... nu prea exista un loc clar pentru dezvaluiri cu cartile pe fata.
Sigur, poti alege sa faci acest lucru la inceput. Mie asa imi place, asa mi se pare fair play, insa nu pot pretinde ca toata lumea sa faca la fel.
Si totusi, nu cred ca secretele pot fi pastrate la nesfarsit.
Pana la urma trecutul iti apartine si nu cred ca exista motive seriose sa te rusinezi de el, iar cine te accepta, ar trebui sa faca acest lucru cu tot cu pachetul tau de experiente de viata.
In cazul meu, atunci cand cunosc o persoana... am invatat sa incerc sa vad cat de misto este si nu cat de naspa.
La cautat defecte suntem campioni... la calitati suntem repetenti... nu vi se pare?
Oare cum vrem sa ne fie bine cand noi cautam doar raul din celalalt?