- Auzi frate? Tu cine esti?
Asta m-a intrebat Cabral aseara.
- Ce ai frate... are ceva apa aia pe care o bei? - i-am raspuns nedumerit.
Bineinteles ca stia cine sunt, insa nu despre el era vorba in intrebare, ci despre cei care ma urmaresc, ma citesc, despre cei care rezoneaza cu mine.
Cabral avea dreptate - foarte multi nu stiu cine sunt -, iar daca se apuca sa caute pe net, fie dau peste interviuri acordate acum cativa ani - cand eram alt Vulpescu, fie dau peste descrieri la misto.
O astfel de surpriza am avut-o luni seara, cand MC-ul evenimentului de carte m-a prezentat ca fiind cu 3 ani mai tanar si inca rapper.
Oare as vrea sa mai am 35 de ani? Si rapper? Nu!.
In fine, dupa scurta discutie cu Cabral, mi-am dat seama ca ar trebui sa ma prezint, desi asta este cea mai ingrata postura in care ma pot afla.
E ca si cum m-ai pune sa ma excit privind la filme cu razboi :))
Sa o iau cu inceputul. Am 38 de ani (in curand), unii spun ca sunt jurnalist - iar cei 17 ani de presa atesta asta -, am facut 20 de ani de rap - avand privilegiul de a ma afla fix in primul val, am facut aproape 10 ani de sport, am fost casatorit si sunt tata de fetita (ceea ce exclude misoginismul din viata mea).
Aruncand o privire asupra acestui mini-CV as putea spune ca sunt un barbat fericit. Si nu exagerez cu nimic cand spun asta - de-a lungul anilor am facut trei activitati care mi-au placut - sport, muzica si presa.
Toate astea puse cap la cap formeaza o experienta de viata zic eu suficient de mare pentru un barbat ajuns la varsta mea.
Stiu, as putea sa ma ocup exclusiv de agenda zilei, as putea sa scriu despre subiectele aflate pe buzele tuturor. Nu o fac sau, ma rog, o fac foarte rar.
Da, scriu despre relatii. Iar motivul este extrem de simplu - este singura zona care mi-a oferit mari surprize in viata.
Studiez Psihologia si tintesc spre o cariera de terapeut de cuplu. Fac asta aproape de varsta de 40 de ani.
Mi se pare cel mai bun moment. Este varsta numai buna pentru a intelege cum functioneaza anumite lucruri. Sa pui teorie peste o experienta de viata destul de stufoasa (ma refer la relatii) este o reteta buna zic eu.
Cam asta as fi eu, Vulpescu actual - un om care a experimentat, un om ca a gresit si caruia i s-a gresit, un om care a calarit valul fericirii si a cazut in fantanile intunericului, un om care a ajuns sa se iubeasca pe sine dupa ani de zile de "lupta" in oglinda, un om care se dezvolta constant si lucreaza cu el, un om care studiaza iubirea in toate formele ei.
Stiu ca unii poate ca nu ma inteleg, stiu ca altii ma considera un siropos, stiu ca unii ma vad ca pe un feminist si altele ca pe un porc misogin; stiu ca pe unii ii mangai, pe altii ii pun pe ganduri si, in sfarsit, pe altii ii enervez.
Asa se intampla atunci cand pui suflet si ataci niste probleme despre care de obicei nu vorbeste nimeni.
Toate lucrurile astea sunt asumate - si laudele si semnele de intrebare si injuraturile.
Toate fac parte din drumul meu, un drum de la care nu am nici cel mai mic gand sa ma abat.
Am fost cel mai mare dusman al meu timp de 36 de ani. De aproape 2 am inceput sa construiesc relatia de prietenie ... cu mine.
Trebuie sa recunosc... este o constructie interesanta. Daca m-ar pune cineva sa ma descriu acum, i-as spune zambind - "under construction".
Nu stiu cand va fi gata constructia asta, insa sunt sigur ca ma voi simti bine in fiecare clipa.
Acum, ca v-am spus cine sunt, astept sa-mi spuneti cine sunteti voi.