Daca ar fi sa transpunem povestile de dragoste din romanele clasice in timpurile noastre, sunt sigur ca am avea mari sanse sa generam adevarate carti de comedie.
Oare cum s-ar cunoaste marii indragostiti ai literaturii la o sueta pe Facebook private?
El - "Heeeey, ke faki? ejti frumi! Te faq un club?"
Ea - "Lol, cine ej? Ai bani? Brb... LOl!"
Sigur, exagerez. Mai exista si oameni care se exprima in cuvinte, ba chiar prin intermediul unor formulari rafinate.
Si totusi, in secolul 21 nu stiu ce efect mai poate avea intrebarea - "unde v-ati cunoscut"?, chiar nu imi dau seama ce raspunsuri mai poate genera?
In era online... foarte multe cupluri se incheaga in mediul virtual. Si nu vad ceva rau in asta.
In cazul meu, de exemplu, am cunoscut-o pe iubita mea la o zi de nastere, deci in mediul offline. Ala a fost momentul in care s-a aprins flacara. Si totusi, daca nu dadea un semn online... nu se intampla nimic.
Iata deci un mix de off si online.
Nu stiu cata lume se gandeste la asta, insa istoria cuplarilor s-a schimbat enorm in ultima suta de ani.
Mai devreme am citit un articol foarte misto pe Psychology Today fix despre asta - despre cum isi cunosteau oamenii partenerii de viata acum 100 de ani si cum a evoluat acest lucru pana in prezent.
La inceputul secolului 20, partenerii se cunoasteau in zona familiei, la biserica, la scoala sau in zona in care locuiau, ceea ce inseamna ca plaja era destul de mica.
Istoricul arata cam asa - la inceputul secolului trecut - cuplarile se petreceau in sfera familiei.
Din 1940 si pana in 1990 - cuplarile s-au realizat in principal cu ajutorul prietenilor. In 50 de ani, procentul celor care isi gaseau parteneri de viata prin intermediul prietenilor s-a dublat (de la 20 la 40%).
Ei bine, din 1990 si pana in 2009, procentul a cunoscut o scadere - Internetul avand un rol important in acest sens.
Netul este un tool important in formarea cuplurilor, atat in zona persoanelor heterosexuale, dar mai ales in zona homosexualilor. In zona gay, peste 60% dintre cupluri se formeaza in mediul online.
Stiu ca inca exista oameni care condamna netul, insa eu cred ca este o unealta extrem de utila si, de ce nu, eficienta.
Netul niseaza, netul te ajuta sa-si gasesti mai usor ceea ce-ti doresti... eliminand o gramada de timp pierdut cu cautarile offline.
Nu mai are sens sa va spun ca Netul ofera tot felul de nise ce pot fi accesate in functie de interese.
In plus, daca modul traditional de cuplare genera cupluri de aceeasi rasa, varsta, religie si statut... netul a eliberat foarte multe aceste zone, dand nastere unor cupluri cat se poate de mixte din toate punctele de vedere.
Nu m-ar mira ca in curand sa apara teste de personalitate clare menite sa simplifice si mai mult cautarile partenerului/ei de viata.
Da, dupa casatoriile aranjate si cele romantice - bazate pe iubire, se pare ca ne apropiem cu pasi repezi spre casatoriile psihologice, bazate pe studii clare de compatibilitate intre persoane.
Sigur, cei care au o viata sociala activa au mari sanse sa-si gaseasca parteneri si in mediul offline. Ceilalti pot apela doar la internet daca vor.
Important este ca exista mai multe variante care te pot ajuta sa gasesti ceea ce cauti.
Sigur, sa aplici pe Internet pe un site de dating nu este suficient - chimia si compatibilitatea se testeaza face to face, iar iubirea se construieste in doi - in viata reala - in timp. Netul este insa o unealta utila daca o folosesti cum trebuie.
Ba mai mult, in ciuda tuturor scepticilor, un studiu realizat de Rosenfeld si Thomas in 2012 arata faptul ca acele cupluri care s-au cunoscut online au acelasi nivel de satisfactie si stabilitate ca cele care s-au cunoscut offline.
Asa ca renuntati la prejudecati si bucurati-va de viata!
P.S.: Propun sa facem un scurt research - voi cum v-ati cunoscut partenerul/a?
Foto Credit: introvertspring.com