"Frumusetea nu este o promisiune de fericire, ci o certitudine de dezastru" - Pascal Bruckner.
Frumusetea pare sa fie chinuitoare in relatie cu timpul. Fiecare ticait al ceasornicului apropie frumusetea de dezastru.
Fiecare rid aparut pe fata frumusetii pare a fi o tragedie.
Interesant este ca timpul nu lasa cele mai adanci urme la suprafata. Nu, el actioneaza parsiv... din interior spre exterior.
Fiecare secunda scursa acumuleaza frustrari, fiecare ora declanseaza mecanisme de aparare, fiecare saptamana genereaza dorinta inghetarii timpului, fiecare an produce regrete fata de ceea ce a fost...
Frumusetea este fragila atunci cand se manifesta doar la exterior, atunci cand este doar un ambalaj fara substanta.
Atunci cand este doar o tencuiala, frumusetea se afla intr-un razboi total cu timpul - razboi pe care-l pierde dinainte sa inceapa.
Degeaba devine aroganta, degeaba se transforma intr-o masca (sau intr-un sir de masti), degeaba apeleaza la ultimele tehnici de infrumusetare - timpul castiga intotdeauna.
De aceea, pentru a fi completa, frumusetea trebuie sa functioneze si la interior si la exterior.
Grea constructie! Mai ales atunci cand ti se spune ca nimeni nu se indragosteste la prima vedere de suflet, ci de ambalaj!
Un motiv suficient de puternic pentru ca lumea asta sa se tranforme intr-un osuar, intr-un camp de lupta plin de lesurile celor care au incercat sa castige confruntarea cu timpul.
Problema este ca foarte multi oameni cred ca frumusetea se pierde! Aici cred ca intervine marea eroare!
Eu nu cred ca frumusetea se pierde, ci se transforma, evolueaza. Frumusetea poate fi cel mai bun prieten al timpului atunci cand este dublata de pacea interioara.
In prezent, daca privesti anumite persoane in varsta, poti recunoaste frumusetea pe chipul lor. Da, anii si-au pus amprenta cu varf si indesat, insa frumusetea este in continuare acolo si poti spune - "fac pariu ca femeia asta a fost foarte frumoasa in tinerete".
Ma gandesc ce se va intampla oare peste vreo 30 de ani? Oare vom mai putea spune acelasi lucru? Sau vom spune - "cat de urata a fost in tinerete daca a fost nevoita sa se spintece in halul asta?"
Mi-e teama ca acela ar fi momentul in care dezastrul la care face referire Bruckner ar fi complet...
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: mamamia.com.au