Parteneriatul civil – intre pacat si normalitate

Romania este pe cale sa legalizeze parteneriatul civil intre doua persoane, indiferent de sex - titreaza site-ul ziarului Adevarul.

In cursul zilei de marti, Comisia pentru munca si protectie sociala din Camera Deputatilor a avizat favorabil acest proiect de lege, el urmand sa intre la vot in Camera.

Asa cum ii sta bine romanului si de aceasta data s-au format doua tabere - una pro si una contra.

Pentru a putea incepe discutia, va propun sa vedem ce inseamna acest parteneriat civil?

El este un contract incheiat la notar intre doi adulti - heterosexuali sau homosexuali - care aleg sa traiasca impreuna "in baza afectiunii, respectului si sprijinului reciproc si a egalitatii in drepturi". Dupa cum vedeti - acest parteneriat civil consfinteste iubirea dintre doi oameni care nu au chef sa se casatoreasca traditional, insa vor sa traiasca impreuna - cu toate drepturile legale (mostenire etc).

Din punctul meu de vedere, legalizarea parteneriatului civil este un pas logic, un pas ce tine mai degraba de evolutia sociala si nu de vreo moda.

Daca eu imi iubesc partenera si ea ma iubeste pe mine si decidem sa traim impreuna - cu tot ce inseamna asta - unde Dumnezeu este pacatul?

Este cumva iubirea un pacat? Daca ma intrebati pe mine, va voi spune sec - iubirea nu are nevoie nici de slujbe si nici de acte! Iubirea inseamna Dumnezeu si nu ai nevoie de intermediari pentru a o accesa! Este parerea mea!

Ca de fiecare data, anumiti reprezentanti ai Bisericii au sarit ca arsi. Sigur, eu i-as invita sa arunce un ochi un istorie si sa-mi raspunda la intrebarea - de ce nu au sarit ca arsi si acum 100 de ani (ca sa fiu generos) cand casatoria este o afacere si atat? De ce nu ii pocnea moralitatea crestina si pe vremuri, cand adulterul era permis doar la barbati? Iar lista de intrebari poate continua destul de mult... inutil, pentru ca ei raspund doar la ce le convine :))

Va rog sa-mi dati voie sa citez dintr-un distins domn preot - "Fuga de raspundere este cale catre promiscuitate si decadenta". Serios?

Adica gata, daca te-ai casatorit... automat esti responsabil si moral? Wow! Cat mai continuati sa mintiti lumea cu prostiile astea?

Adica nu exista raspundere in afara casatoriei? Asta e chiar buna! Adica nu exista moralitate in afara casatoriei? Asta e si mai buna!

Adica nu exista credinta si iubire in afara casatoriei? Sa fim seriosi!

Mariajul nu responsabilizeaza si nici nu indeamna la asumarea unui tel comun. Asta este o gluma proasta! Daca ar fi adevarat nu ar mai exista divorturi si nici adulter - atat din partea barbatilor, cat si din partea femeilor. Totul ar fi un Paradis! Numai ca, asa cum vedem, lucrurile nu stau deloc asa.

De ce? Pentru ca ideea de responsabilitate si de tel comun poate avea sens doar intre persoane care au atins un anumit nivel de cunoastere, de educatie, de dezvoltare personala. Or aici mi-e teama ca distinsii domni preoti au o problema - sfera lor de interes isi are nucleul in zona fara de carte - usor manipulabila, dar si puternic pulsionala!

Acolo unde nu exista ratiune, exista obedienta, manipulare, iar oamenii sunt oite care au nevoie de un pastor. Cam asta este "smecherie" de partea cealalta a "baricadei" sociale.

Drept urmare, eu nu vad nimic rau in treaba asta cu parteneriatul civil.

Pareri?