Sambata, 6 iunie, am avut parte de o experienta excelenta - la initiativa Ruxandrei Chendi (de la Corks Cozy Bar) am ajuns la Crama Lacerta.
Plasata intr-un peisaj paradisiac, Lacerta m-a surprins prin frumusete, simplitate si modernism in acelasi timp.
Desi este o crama relativ noua, Lacerta este un obiectiv musai de vizitat pentru orice iubitor de vinuri.
Iar pentru bucuresteni este chiar accesibila - fiind situata la 100 de km nord-est de Capitala.
Asta inseamna o ora si ceva de mers cu masina - din pacate drumurile sunt ramase undeva la 1900.
Crama este situata pe un deal superb, iar constructia este una super-moderna, arhitectura fiind semnata de V. Miklautz si M. Gaertner.
Sincer sa fiu, chiar as merge acolo pentru un week-end! Sa simt aerul ala frumos, sa ma plimb prin vie, sa ma bucur de liniste si de licorile lui Dumnezeu.
Iar vinurile Lacerta chiar zici ca sunt facute cu sprijin divin.
Pentru mine a fost prima calatorie la o crama, prima calatorie la un producator autohton si mi s-a parut foarte misto.
La intampinare am servit un rose obtinut din Blaufrankisch (burgund).
"Mie imi plac rose-urile mai barbatesti" - ne-a spus gazda noastra. Si mie mi-a placut! Mi s-a parut fresh si aromat, numai bun pentru acest sezon.
A urmat o vizita in depozit, acolo unde am intrat putin in atmosfera unei crame - peste tot vedeai butoaie noi ce-si asteptau cuminti intalnirea cu vinul. Intr-un colt am gasit masinaria care separa strugurii de ciorchine. Depozitul nu m-a dat pe spate... nici nu avea cum, nefiind sezonul de recoltare, insa aventura avea sa urmeze la subsol.
Am coborat pe niste scari de fier - chiar glumeam cu un prieten ca parca suntem in Soldier of Fortune sau in alt shooter cu razboi si ne-am trezit in sala "cazanelor". Uriase constructii, iar tavanul este plin de tevi de ramificatie.
Cel mai mult mi-a placut in momentul in care am gustat un vin alb si unul rosu direct din cisterna. Sunt vinuri care se pregatesc sa intre in sticla, ceea ce inseamna ca vor aparea pe piata cam peste 1 an. Mi s-a parut excelent momentul.
In timp ce gustam cele doua vinuri, intr-o anti-camera se afla o doamna care era inconjurata de eprubete si de tot felul de aparate. Pesemne era doamna care verifica calitatea vinurilor.
Ramanand putin la zona cisternelor, mi-a placut sa aud ca exista 4 degustari in orb pe an si ca se culeg 16 impresii. Astfel, specialistii isi dau seama de directia pe care o ia un vin.
Din zona cisternelor am trecut in zona de imbuteliere, acolo unde am vazut cum ajunge vinul in sticla. Masinaria de la Lacerta scoate cam 1500-1600 de sticle pe ora, ceea ce mi se pare foarte tare.
A urmat o scurta vizita in zona de cadouri, dupa care am ajuns in sala de maturare, acolo unde troneaza o sumedenie de butoaie din stejar. Cei de la Lacerta folosesc atat stejar romanesc, cat si stejar din Austria, Franta, Statele Unite sau Rusia.
"Niciodata nu putem sa stim dinainte care este cel mai bun butoi pentru fiecare soi. Aici lucrurile se fac pe testate", ne-a spus gazda.
Turul tehnic a durat circa 30-40 de minute. Interesant este ca din sala de maturare am urcat direct in sala "de mese", pe o scara foarte misto (designul chiar este superb).
Sus, la etaj, ne astepta o masa aranjata cu platouri cu branzeturi... Urma "nenorocirea" :))
Urma o adevarata orgie pentru simturi.
In urmatoarele doua ore am facut o trecere in revista a vinurilor albe si rosii :)) Sincer sa fiu, ne-am cam matolit... Nu prea aveai cum sa scapi, doar am gustat vreo 18 vinuri - cu tot cu cele doua din pivnita :))
La albe am trecut prin Riesling, Chardonnay, Sauvignon Blanc (cel din 2014 m-a cucerit pe loc - mai mult decat reserva), Pinot Gris sau Blanc de Noir (o combinatie destul de interesanta).
Au urmat rosiile, cu cele doua Cuvee (IX si X), Pinot Noir, Merlot, Blaufrankisch, Cabernet Sauvignon sau Shiraz.
Lacerta are mai multe rosii pentru ca 68% din productie (82 de hectare) inseamna soiuri negre si doar 32% soiuri albe.
Desi anul 2012 a fost primul an de recolta full, crama se lauda cu peste 20 de etichete.
Pentru urmatorii 10 ani, cei de la Lacerta si-au propus sa mai reduca numarul etichetelor, ramanand la 3-4 vinuri albe, 1-2 rose si 3-4 vinuri rosii.
Una peste alta, deplasarea la Dealu Mare mi-a placut enorm, iar faptul ca cei de acolo se gandesc deja sa-si faca si o pensiune mi se pare de mare exceptie. Daca aveti drum, nu ezitati sa faceti o vizita!
Detalii gasiti AICI