Raspunsul la aceasta intrebare este simplu - nimic! Un sac de ciment este doar un sac fabricat dintr-o hartie groasa, ce adaposteste o 'faina' care te ajuta la constructii.
Atat si nimic mai mult! Te duci la magazin, il iei si iti faci treaba cu el.
Povestea interesanta este cea din spatele sacului de ciment.
Ei bine, acolo se afla o intreaga industrie care inseamna instalatii impresionante si oameni dedicati.
Asta am intalnit eu ieri in timpul 'desantului' bloggerilor beton la fabrica Holcim din Campulung Muscel.
Cu ceva timp in urma, cand m-a sunat Cristian China Birta (aka. Chinezu) si mi-a povestit despre proiect, mi s-a parut interesant de la bun inceput. Am zis "Da" fara sa stau prea mult pe ganduri.
Si nu am gresit, pentru ca experienta de la Holcim a fost foarte interesanta.
Inca de la intrarea pe poarta m-a surprins curatenia din fabrica. Cum adica sa nu fie praf intr-o fabrica de ciment? Tin minte ca pe vremuri era dezastru prin zona! Acum, oamenii de acolo spun ca in fabrica exista o familie de veverite (nu le-am vazut), ba chiar si cateva gaste (pe astea le-am vazut), semn ca mediul este nealterat.
Calatoria noastra a inceput cu un brief in cladirea administrativa. Oamenii astia au o cultura organizationala foarte solida. Cel putin asta a fost impresia mea. Toti oamenii care ne-au vorbit au stiut foarte bine ceea ce spun, iar in timpul turului, regulile s-au respectat cu sfintenie. Spre exemplu - desi pe strada nu exista nicio masina, omul care ne-a insotit ne-a rugat tot timpul sa nu mergem pe carosabil.
Fabrica Holcim se intinde pe circa 1 km si va rog sa ma credeti ca nu este usor sa o iei la pas incaltat cu bocanci cu bombeul de metal :)) In plus, intrarea a fost spectaculoasa - printr-o hala de marimea unei sali polivalente, o hala in care se aduna materiile prime. De acolo incepe totul...
Sa nu va ganditi ca mai exista oameni care dau la lopata. Nu, totul este tehnologizat... la Holcim muncesc doar vreo 250 de oameni. In ture, pentru ca totul functioneaza la foc continuu, iar cuptorul nu se stinge. 250 de oameni pentru 1 km... Multi? Putini?
Dupa ce am iesit din 'sala' am inceput sa ne deplasam spre primele mori. Deja aveam senzatia ca ne aflam intr-o brutarie, desi mi-e teama ca intr-o brutarie nu este atat de curat :))
Imediat mi-a sarit in ochi turnul inalt de 134 de metri - un adevarat record pentru Romania. Impresionant mastodont de metal! Infricosator chiar...
Legat de acest turn este un cuptor urias unde materiile prime se transforma intr-un soi de lava (se inregistreaza pana la 2000 de grade la flacara), iar la iesirea din cuptor, lava aia este racita si asa se formeaza clincherul - un soi de granule mai mari care intra in morile finale.
Toate aceste lucruri sunt supravegheate dintr-o camera de comanda super-tare! O camera care este legata si de zona laboratoarelor - si ele dotate cu tehnologii de ultima ora.
Dupa acest pas, 'faina' este trimisa spre saci, iar destinatia finala este hala in care sacii sunt tiplati si apoi incarcati in TIR-uri. Ca productie, cifrele sunt ametitoare - 7-800 de tone, atat la saci, cat si la vrac.
Interesant este ca Holcim foloseste deseuri pentru arderea materiilor prime, deseuri care vin de vis-a-vis dintr-o fabrica speciala de deseuri - Ecovalor. Am vizitat si fabrica respectiva, imaginea fiind desprinsa parca dintr-un S.F...
Habar nu aveam ca exista asa ceva in Romania. Chiar mi se pare foarte tare sa folosesti deseurile industriale si menajere pentru a face ciment. Fara sa scoti fum! Si fara un miros care sa-ti mute nasul. Miroase putin, insa este un miros suportabil.
Una peste alta, in spatele unui sac de ciment se afla investitii uriase (circa 300 de milioane de euro doar la Campulung), sute de oameni care muncesc si, poate cel mai important, mult profesionalism.
Calatoria la Holcim mi-a aratat ca si in Romania lucrurile pot functiona corect, fara distrugerea mediului, ceea ce mi se pare excelent.
Ca sa inchei, pot spune ca ma bucur ca am fost #bloggerbeton alaturi de ceilalti colegi.
P.S.: La final, cei de la Holcim ne-au pregatit o surpriza - ne-au pus sa zidim niste caramizi si sa scriem Holcim pe trei randuri. A fost prima data cand am zidit ceva in viata mea! Concluzia unanima dupa toata munca? Ce bine ca am facut scoala :))